Bio-bibliographies

Academia de stiinte a Moldovei, Bibliografie, în 2008 - anul Cantemir, la adresa :

http://cantemir.asm.md/dimitrie/bibliografie

Andea, Susana, Constantin Cantemir şi Transilvania, înDin relaţiile Transilvaniei cu Moldova şi Ţara Românească în sec. al XVII-lea, Cluj-Napoca, 1997, p. 167-204.

Andronic, Alexandru, În legătură cu o lucrare inedită atribuită lui Dimitrie Cantemir, în Muzeul Naţional (Bucureşti), 1982, 6, p. 167-170.

Anghelescu, Mircea,  L'histoire ottomane de Cantemir et la chronique de Saad-Eddin, în Revista de istorie şi teorie literară, 23 (1974), p. 313-315.

Anghelescu, Mircea, Sur la traduction arabe du «Divan» de Cantemir, in Romano-Arabica, vol. II. Bucarest, Romanian Association for Oriental Studies, 1976, p. 65-68.

Anton, Manuela, "Divanul" lui Dimitrie Cantemir: Catehism sau dispută poetică, în Revista de istorie şi teorie literară, 45, 1-2 (1997), p.13-20.

Armbruster, Adolf, Dimitrie Cantemir şi lumea germană, în Viaţa românească, 26, 9 (1973), p. 122-127.

Bahner, Werner, Cantemir şi Academia din Berlin, în Secolul 20. Revistă de literatură universală, Bucureşti, 1973, 16, nr. 11-12, p. 93-97.

Bele, Mircea, Cantemir şi Leibnitz, оn Sargetia. Acta Musei Deviensis, Muzeul jud. Hunedoara. Deva, 1977, vol. XIII, p. 329-333.

Bîrsan, Cristina, Dimitrie Cantemir and the Islamic World, Istanbul, 2004.

Bîrsan, Cristina, Teologia islamică în scrierile cantemiriene, în Revista de istorie şi teorie literară, 45, 1-2 (1997), p. 21-30.

Boatcă, Silvestru, Dimitrie Cantemir, Bucureşti, 1995.

Bobвnă, Gheorghe. Antioh Cantemir, poet, gвnditor şi om politic, Chişinău, 2006.

Bogdan, Emanuel, R., Originea şi înrudirile primilor Cantemireşti, în Arhiva Genealogică. Iaşi, 1997, 4, nr. 1-2, p. 201-205.

Borănescu-Lahovary, C., Relaţiile lui Dimitrie Cantemir cu Rusia, Bucureşti, 1946.

Borşci, A., Dimitrie Cantemir şi opera sa “Descrierea Moldovei”, оn volumul Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, Chişinău, 1957.

Botez, Liliana, Dimitrie Cantemir, precursor al orientalisticii, în Revista de istorie şi teorie literară, 23, 1974, p. 51-58.

Brezianu, Andrei, Swift and the Cantemirs: an 18th century case in literary contigency, in Revue des études sud-est européennes, tom 23, 1985, nr. 3, p. 223-231.

Brucker, Johanna, Demetrius Cantemir, sein Leben, sein Werk und seine Bedeutung, Wien, 1949.

Bulgăre, Gheorghe, Cantemir şi lupta de la Stănileşti într-un manuscris francez acum publicat în româneşte, în Steaua, 24, 12 (1974), p. 5-7.

Calestru, Vasile, Dimitrie Cantemir şi campania de la Prut (1711), în Acta Moldavie Meridionalis. Anuarul Muzeului „Ştefan cel Mare”, Vaslui, 2001-2003, 22-24, nr. 1, p. 205-214.

Callimachi, Scarlat, Dimitrie Cantemir. Viaţa şi opera în imagini, Bucureşti, 1963.

Cândea, Virgil, La diffusion de l’œuvre de Dimitrie Cantemir en Europe de Sud-Est et au Proche Orient,înRevue des études sud-est européennes, Bucureşti, 10, 1972, nr. 2, p. 345-361.

Cândea, Virgil,  Locul lui Dimitrie Cantemir în cultura românească, în 300 de ani de la naşterea lui Dimitrie Cantemir, Bucureşti, 1974, p.61-75.

Cândea, Virgil, D. Cantemir. Istoria Imperiului Otoman, în „Manuscriptum”, 1985, nr. 2, p. 17-21.

Cândea, Virgil, Prefaţă la Dimitrie Cantemir, "Istoria Imperiului Otoman", în Manuscriptum 17, 1 (1986), p. 52-56.

Cândea, Virgil, Große Gedenktage der UNESCO. Dimitrie Cantemir 1673-1723. Zum 300. Geburtstag, Bucureşti 1973.

Cвndea, Virgil, La vie du Prince Dimitrie Cantemir йcrite par son fils Antioh. Texte intйgral d’aprиs le manuscript original de la Houghton Library, in Revue des études sud-est européennes, Bucureşti, tom. XXIII, 1985, nr. 3, p. 203-221.

Cândea, Virgil, Life story of a manuscript: Dimitrie Cantemir,s History of the Othman Empire,  înRevue des études sud-est européennes, Bucureşti, tom. XXIII, 1985, nr. 4, p. 297-312.

Cândea, Virgil,Quelques notes sur le pensée de Demetrie Cantemir, în Dacoromania, 2, 1974, p. 16-20.

Cârstea, Cornelia, Antioh Cantemir, Craiova, 1984.

Cernovodeanu, P., Démètre Cantmir vu par ses contemporains (le monde savant et les milieux diplomatique européens),în Revue des études sud-est européennes, XI, 1973, nr.4, p. 637-656.

Cernovodeanu, P., Les oeuvres de Démètre Cantémir présentées par ”Acta eruditiorum” de Leipzig (1714–1738), în Revue des études sud-est européennes, 1974, nr. 4, p. 537–550.

Cernovodeanu, Paul, Dimitrie Cantemir la Constantinopol (1700-1710). Activitatea politică şi culturală, în Omagiu Virgil Cîndea la 75 de ani, Coord. Paul H. Stahl, Bucureşti, 2002, p. 143-152.

Chirtoagă, Ion, Sudul Ţării Moldovei în opera lui Dimitrie Cantemir. Unele reflecţii istoriografice, în Revista de istorie a Moldovei, Chişinău, 2003, nr. 1-2, p.72-78.

Chiţimia, Ion, C., Dimitrie Cantemir, reprezentant al epocii sale în plan european, în Revista de istorie şi teorie literară, 22 (1973), 177-186.

Ciachir, N.,  Cu privire la activitatea politică desfăşurată de Dimitrie Cantemir în Rusia (1711- 1722), în Revista Arhivelor, Bucureşti, 1973, nr. 3, p. 453-463. 

Ciobanu, Veniamin, La situation internationale et l'orientation politique de la Moldavie а l'йpoque de Dйmиtre Cantemir, in Dacoromania, 1974, 2, p. 77-90.

Cioranesco, George,  L’activité de Démètre Cantemir pendant la campagne russe en Perse (1722), оn Cahiers du Monde russe et soviйtique, Paris, XXIX (2), avril-juin 1988, p. 258.

David, P., I., Dimitrie Cantemir şi urmaşii săi în Rusia, exemplu de demnitate şi patriotism, în Biserica Ortodoxă Română, 1974, 92, nr. 7-8, p. 928-955.

Dumitrescu, Petre, Europeanul Dimitrie Cantemir, оn Academica, 1999, 9, nr. 6, p. 6.

Duţu, Alexandru, Dimitrie Cantemir, an European Scientist, in Romanian Review, 27, 4 (1973), p. 4-11.

Dvoicenko-Markov, Demetrius, Demetrius Kantemir and Russia, in Balkan Studies, 12 (1971), p. 383-398.

Eşanu, Andrei,  Prin voinţa destinului (Activitatea lui Dimitrie Cantemir în Rusia), în Tribuna, Chişinău, 1990, nr.7, p. 35-38.

Eşanu, Andrei, Dimitrie Cantemir în contextul politic de la sfârşitul sec. al XVII-lea şi primele decenii ale sec. al XVIII-lea, în Dimitrie Cantemir (1673-1723). Materialele simpozionului ştiinţific consacrat aniversării a 325-a de la naştere. Chişinău, 1998. Chişinău, ed. Civitas, 1999 , p. 5-18.

Eşanu, Andrei, Dimitrie Cantemir, în Domnitorii Ţării Moldovei. Studii, Chişinău, 2005, p. 220-227.

Eşanu, Andrei, Dimitrie Cantemir. “Descrierea Moldovei”. Manuscrise şi ediţii, Chişinău, 1987.

Eşanu, Andrei, Eşanu, Valentina,  Descrierea Moldovei de Dimitrie Cantemir în cultura europeană.Studiu monografic şi anexă facsimilată a manuscrisului în limba latină Historicae Moldaviae. Partes Tres. [Descrierea Moldovei] de Dimitrie Cantemir din Biblioteca regională „A.M.Gorki” din Odessa, Chişinău, Ed. Pontos, 2004.

Eşanu, Andrei, Dimitrie Cantemir (1673-1723) domn al Ţării Moldovei (martie- aprilie 1693, noiembrie 1710- iulie 1711), în Limba Română, (Chişinău), nr. 4, 1998, p. 126-133.

Eşanu, Valentina, Eşanu, Andrei, Universul cărţii la Dimitrie Cantemir, în Akademos. Revistă de ştiinţă, inovare, cultură şi artă, Chişinău, 2007, nr. 2-3 (7), p. 14-19.

Eşanu, Valentina, Eşanu, Andrei, Studiul introductiv, în Dimitrie Cantemir Princepele Moldovei. Descrierea stării de odinioară şi de astăzi a Moldovei,Bucureşti, 2007, p. 5-121.

Eşanu, Andrei, „Descrierea Moldovei” de Dimitrie Cantemir în cultura rusă, în Tyragetia, Chişinău, 2002, XI, p.137-142.

Eşanu, Andrei, Dimitrie Cantemir – savant, istoric şi om politic, în Dimitrie Cantemir - umanist, gânditor şi om de ştiinţă. Conferinţa internaţională (4-5 aprilie 2003). Vol. I, Cahul, 2003, p. 10-22.

Eşanu, Andrei, Dimitrie Cantemir în viziunea iluministului rus Nicolai Novicov, în Rolul ştiinţei şi învăţământului economic în realizarea reformelor economice din Republica Moldova. Conferinţă internaţională ASEM (25-26 septembrie 2003), Vol. II, Chişinău, 2003, 766-768.

Eşanu, Andrei, Manuscrisul latin din Odessa al „Descrierii Moldovei”, în 330 se ani de la naşterea lui Dimitrie Cantemir, personalitate marcantă a culturii europene. Comunicări prezentata la cea de-a XII-a Sesiune Ştiinţifică a Universităţii Creştine „Dimitrie Cantemir” 23-25 mai 2003, Bucureşti, 2004, p. 14-18.

Focşeneanu, I., Tratatul de la Luţk şi campania ţarului Petru I în Moldova (1711), în Studii privind relaţiile româno-ruse, Bucureşti, 1963, p. 19-55.

Gheorghiţa, I., O carte ce a aparţinut lui Dimitrie Cantemir, în Iaşul literar,1958. nr. 4. p. 110-112.

Gheorghiu, Mihnea, Orizontul cultural-politic al lui Dimitrie Cantemir, în 300 de ani de la naşterea lui Dimitrie Cantemir, Bucureşti, 1974, p. 133-140.

Ghilaş, Victor,   Opera lui Dimitrie Cantemir – sursă de cercetare organologică, în Arta, Chişinău, 2004, p.57-60.

Ghilaş, Victor, Dimitrie Cantemir – instrumentist şi pedagog muzical, în Arta, Chişinău, 2003, p. 124-129.

Ghilaş, Victor, Dimitrie Cantemir în istoria culturii muzicale, Chişinău, 2004.  

Ghilaş, Victor, Dimitrie Cantemir şi muzica religioasă, în Arta, Chişinău, 2005, II, p. 63-67.

Giosu, Ştefan, Dimitrie Cantemir, în Analele ştiinţifice ale Universităţii «Al.I.Cuza». Lingvistică (Iaşi), 1973, 19, p. I-XVI.

Gorbatovschi, Maria, Documente cantemireşti în Arhiva Naţională a Republicii Moldova, în Pergament. Anuarul Arhivelor Republicii Moldova, V-VI, 2002-2003, p. 161-178.

Gorovei, Ştefan, S.,  Dimitrie Cantemir – o scriere pierdută, în Cronica, Iaşi, 1983, an. 18, nr. 44 (927), p. 7.

Gorovei, Ştefan S., Note cantemiriene, în „Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie „A.D. Xenopol”, Iaşi, XXI, 1984, p.492-494

Gorovei, Ştefan, S., A patra nevastă a lui Constantin Cantemir, оn Arhiva Genealogică. Iaşi, 1997, 4, nr. 1-2, p. 215-217.

Gorovei, Ştefan, S., Descroptio Moldaviae, оn Moldova, 1990, 1, nr. 1, p. 8-9.

Gorovei, Ştefan, S., Dimitrie Cantemir – o scriere pierdută, оn Cronica, 1983, 18, nr. 44, p. 7.

Grama, Dumitru, Reflectarea unor aspecte ale suveranităţii statale a Moldovei în tratatul dintre Dimitrie Cantemir şi Petru I din 1711, în Pergament. Anuarul Arhivelor Republicii Moldova, V-VI, 2002-2003, p. 134-149.

Grigoraş, N., Dimitrie Cantemir la tricentenarul naşterii lui (1673-1973), оn Cercetări istorice (Iaşi), 1973, 4, p. 7-25.

Guboglu, Mihail, Ţările Romвne оn “Istoria Otomană” a lui M. Nuri Paşa, în Românii în istoria universală, vol. II/1, Coord. I. Agrigoroaiei, Gh. Buzatu, V. Cristian, Iaşi, 1987, p.699-719.

Guboglu, M., Dimitrie Cantemir şi istoria Imperiului otoman, în Studii şi articole de istorie. Bucureşti, 1957, 2, p. 179-208.

Guboglu, Mihail, Dimitrie Cantemir – orientalist, în Studia et acta orientalia. Bucureşti, 1961, 3, p. 129-160.

Haidarlâ, Dan, Din istoria relaţiilor româno-tătare. Dimitrie Cantemir şi Devlet Ghirai al II-lea,în Cugetul, Chişinău, 2006, 4, p. 73-76.

Hâjdău, A.,  Notiţă asupra duor opere ale lui Cantemir voievod, în Foiţă de istorie şi literatură,  Iaşi, III, 1860.

Harea, Vasile, Dimitrie Cantemir şi fiul său Antioh. Studii. Ed. de Sorina Bălănescu şi Mihail Harea, Iaşi,1999.

Harea, Vasile, Influenţa lui Dimitrie Cantemir asupra lui Antioh Cantemir (Influenţe tematice, de conţinut şi stilistice), în volumul Un veac de aur în Moldova (1643-1743), Chişinău, 1996, p. 152-172.

Harea, Vasile, Primele trei biografii ale lui D. Cantemir, în Harea Vasile, Dimitrie Cantemir şi fiul său Antioh. Iaşi,1999, p. 23-55.

Haupt, Gheorghe, "Studiu asupra naturii monarhiilor." Un document inedit al lui Dimitrie Cantemir, în Studii, 4, 1 (1951), p. 210-222.

Hoffmann, P., Zur Editionsgeschichte von Cantemirs “Descriptio Moldaviae”, Berlin, 1973.

Ilieş Aurora; Adam Marieta, Date noi despre circulaţia şi cititorii operei lui D. Cantemir „Divanul sau gâlceava Înţeleprului lui Lumea”, în Studii, 26, 1973, nr. 5, p. 999-1021.

Inalcik, Halil, Eastern and Western Cultures in Dimitrie Cantemir’s Work, in Revue Roumaine d’Histoire, t. XIII, 1, p. 31-42.

Ionescu, Anca, Irina, L'originaltй de la version bulgare du «Livre sur la systиme de la religion des musulmans» de D. Cantemir, traduite par Sofronie, archйvкque de Vratsa, in Analele Universităţii Bucureşti. Limbi şi literaturi străine, 1980, 29, nr.1, p. 57-62.

Ionescu, Elena, Documente inedite privitoare la Dimitrie Cantemir în arhivele din U:R:S:S:, în Muzeul Naţional (Bucureşti), 1974, 1, p. 237-245.

Iorga, Nicolae, O suferinţă de cărturar român între străini. Dimitrie Cantemir în Rusia, in Revista istorică, 11 (1925), p. 7-9.

Iorga, Nicolae, Despre Dimitrie Cantemir cu prilejul aducerii în ţară a rămăşiţelor lui, Vălenii-de-Munte, 1935.

Iorga, Nicolae, Dimitrie Cantemir, Cluj, 1929.

Iorga, Nicolae, Originalitatea lui Dimitrie Cantemir, Vălenii-de-Munte, 1935.

Iorga, Nicolae, Practica domnească a unui ideolog: Dimitrie Cantemir, Vălenii de Munte 1935;   în Analele Academie Române. Mem., Secţ. Istorice. Ser. III, tom. XVI, Bucureşti, 1935, p. 211-219.

Istrate, Ion, Despre barocul "Istoriei ieroglifice", în Steaua, 27, 7 (1976), p. 10-11.

Joiţa, Monica, Prestigiul occidental al lui Dimitrie Cantemir: legendă sau realitate, în Journal of the American Romanian Academy of Arts and Sciences, 19 (1994), p.186-193.

Karadja, C., I., Operele lui D. Cantemir în Biblioteca Academiei din Petrograd, după însemnările unui suedez din anul 1735, în Revista istorică, XV, nr. 1-3, ianuarie-martie 1929, p. 2.

Kidel,Al.,  UrmaşiiluiDimitrieCantemirînRusia, în Octombrie, Chişinău, 1945, nr. 1, p. 127-133. – Cu alfabet rusesc.

Kidel,Al., Cantemiriana la Biblioteca Aca­demieide ŞtiinţeaRSSM, în Nistru, Chişinău, 1973, nr. 10, p. 142-145. – Cu alfabet rusesc.

Kidel, Al., Maria Cantemir: (Femeia cea mai cultă din epoca lui Petru cel Mare), în   Viaţa Ba­sarabiei, Chişinău, 1934, nr. 6, p. 9-16 şi nr. 7-8, p. 49-67; Extras.

Kogălniceanu, Mihail, Fragments tirés des Chroniques Moldaves et Valaqques pour servir a l'histoire de Pierre-Le-Grand; Charles XII, Stanislas Leszczynski, Démиtre Cantemir et Constantin Brancovan. Partie I, Iassy, Au bureau de la Feuille Communale, 1845.

Kurat, A.,N., Prut Seferi ve Barişi (Expediţia şi pacea de la Prut), Ankara, 1951, t. I, 38-48.

Laudat, Ion, D., Dimitrie Cantemir. Viaţa şi opera, Iaşi, 1973.

Liu, Nicolae, Voltaire despre Cantemir.Un document epistolar, în Secolul Douăzeci, 16, 11-12 (1973), p. 98-103.

Măciucă, Constantin, Dimitrie Cantemir, Bucureşti, 1972.

Maliţa, Mircea, Cantemir and Leibnitz, in Dacoromania, 1974, 2, p. 12-15.

Mârza, Radu, Rusia, slavii şi slavonismul în viaţa şi opera lui Dimitrie Cantemir, înApulum. Acta Musei Apulensis. Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia, 2004, 41, p. 419-438.

Maxim Mhai,  Brâncoveanu şi Cantemireştii. Documente noi din arhivele turceşti, în Arta istoriei. Istoria artei. Acad. R. Theodorescu la 65 de ani, Bucureşti, 2004, p. 125-138.  

Maxim Mihai, Romano-Ottomanica. Essays & Documents from the Turkish Archives, Istanbul, 2001, nr. IX, p.182; nr. XIV, p. 183.

Mazilu, Dan, Horia, Voievodul dincolo de sala tronului, Iaşi, 2003.

Mihăilă, G., O izbândă ştiinţifică şi editorială: Dimitrie Cantemir, Creşterile şi Descreşterile Imperiului Otoman, în Mihăilă G. Între Orient şi Occident. Studii de cultură şi literatură română în secolele al XV-lea – al XVIII-lea, Bucureşti, 1999, p. 349.

Mihăilă, Gheorghe, Antioche Cantemir – bographe de son pиre Dйmиtre Cantemir, оn Omagiu Virgil Cвndea la 75 de ani. Coord. Paul H. Stahl, Bucureşti, 2002, p. 431-447.

Mihăilescu, Gabriel, Universul baroc al "Istoriei ieroglifice": între retorică şi imaginar, Bucureşti, 2002.

Minea, Ilie, Despre Dimitrie Cantemir. Omul, scriitorul, domnitorul, Iaşi, 1926.

Minea, Ilie, Din corespondenţa lui Constantin Vodă Cantemir cu Mihai Apafi (I), principele Ardealului. Şi răspuns D-lui Veress, în Cercetări istorice, 1929-1931, V-VII, p. 297-303.

Mircea, Ion-Radu, Constantin Brâncoveanu – Dimitrie Cantemir: rivalitate sau colaborare?, în Magazin istoric, 1986, nr. 3, p. 1-12. 

Mitu, Mihai, Dimitrie Cantemir în context cultural româno-polon (date şi interpretări noi), în Omagiu Virgil Cîndea la 75 de ani, Coord. Paul H. Stahl, Bucureşti, 2002, p. 17-30.

Moldovanu, Dragoş, Dimitrie Cantemir între Orient şi Occident, Bucureşti, 1997.

Moldovanu, Dragoş, Autotraducerile din latină ale lui D. Cantemir (Finalitatea, caracteristici generale, semnificaţie), оn Antichitatea şi moştenirea ei spirituală, 1980, p. 84-100.

Moldovanu, Dragoş, Dimitrie Cantemir оntre Orient şi Occident, Bucureşti, 1997.

Moraru, Mihai, Precizări privind una dintre sursele "Divanului" lui Cantemir, în Revista de istorie şi teorie literară, 32, 4 (1984), p. 117-120.

Munteanu, Constantin, Opera lui D. Cantemir în Transilvania, în Steaua, 27, 2 (1976), 12 şi 36

Murgescu, Bogdan, O domnie la cumpăna veacurilor (Constantin Cantemir) 1685-1693, în Magazin istoric, 1994, 28, nr. 10, p. 21-26.

Musicescu, Maria-Ana, Démètre Cantemir et ses contemporains vus a travers leurs portraits. Simple mise en page du probleme,in Revue des études sud-est européennes, tom. XI, 1973, nr. 4, p. 611-636.

Muthu Mircea, Dimitrie Cantemir - Un Janus balcanic, în Studia Universitatis Babeş-Bolyai, 18, 1 (1973), p. 3-13.

Năsturel, Petre, Ş., À propos de la Descriptio Moldoviae de Dimitrie Canremir, în Cahiers du Monde russe et sovietic, Paris, XV (I) janv.-mars, 1975, p. 119-121.

Netea, Vasile, Dimitrie Cantemir, precursor al şcoalei ardelene, în Viaţa românească, 26, 9 (1973), p. 108-112.

Netea, V., Descriptio Moldaviae [de Dimitrie Cantemir]. A l'occasion de son deux cent-cinquantenaire, оn Revue Roumaine d'Histoire. Academie de la R.S.Roumanie (Bucarest), 1967, 6, nr. 3, p. 480-482.

Nicola, Ion, D.Cantemir în Oltenia, în Mitropolia Olteniei, 23, 1971, nr. 3-4.

Nicola, Ion, Un manuscris românesc al "Descrierii Moldovei" de Dimitrie Cantemir, în Limbă şi literatură, 25 (1970), p. 159-161.

Nistor, Ioan, I., Pomenirea lui Dimitrie Cantemir voevod, Bucureşti 1924.

Noica, Constantin, The Cantemir Model in our Culture ..., Bucureşti, 1995 (Ed. bilingvă romвno-engleză).

Păltănea, Paul,  Ştiri inedite despre familia domnitorului Antioh Cantemir, în Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie „A.D.Xenopol” din Iaşi, vol. XXVI/1, 1989, p. 705-717; vol. XXVII, 1990, p. 239-257; vol. XXVIII, 1991, p. 377-390.

Panaitescu, P., P., Dimitrie Cantemir. Viaţa şi opera, Bucureşti, 1958.

Paşca, Ştefan, Des copies du "Divan" de Démètre Cantemir en Transylvanie, in Académie Roumaine – Langue et litérature. Bulletin de la Société littéraire, 2, 1943, p. 116-124.

Pascu, George, Note despre Cantemir (Descrierea Moldovei), în Revista critică, Bucureşti, 1928, nr. 4, p. 231-232.

Pascu, Giorge, Viaţa şi opera lui Dimitrie Cantemir, Bucureşti, 1924.

Pătraşcu, Ion, Un document inedit de la Constantin Cantemir, în Revista arhivelor, Bucureşti, An. L, 1973, vol 35, nr. 2, p. 5-8.

Pippidi, D., M., Notă asupra ediţiei, оn Dimitrie Cantemir. Descrierea Moldovei, Bucureşti, 1973, p.39-41.

Platon, Ioan, Unele idei înaintate din gîndirea politico-juridică a lui Dimitrie Cantemir, în Justiţia nouă, 11 (1966), p. 69-81.

Ploeşteanu Gr., Descrierea Moldovei de Dimitrie Cantemir оn lumea germană, оn De la umanism la iluminism, Tвrgu-Mureş, 1994, p. 67-77.

Ploeşteanu, Gr., Noi mărturii privind ecoul operei lui Dimitrie Cantemir, оn Vatra, Tвrgu Mureş, Seria nouă, XIV, 1984, nr. 165.

Ploeşteanu, Grigore, Receptarea „Descrierii Moldovei” de Dimitrie Cantemir în lumea germană, în De la umanism la luminism, Târgu Mureş, 1994, p. 69.

Ploeşteanu, Grigorie, Dimitrie Cantemir – ecoul operei şi personalităţii sale la maghiari, оn Vatra, 1983, 13, nr. 3, p. 14.

Pompiliu, Teodor, Dimitrie Cantemir şi Samuil Micu. Contribiţii la istoria iluminismului românesc, în Anuarul Institutului de Cercetări socio-umane „Gh. Şincai”, Târgu-Mureş, II, 1999, p. 27-41.

Pop, E. , Dimitrie Cantemir şi Academia din Berlin, în Studii. Revistă de istorie, 1969, nr. 5, p. 825-847.

Pop, Emil, Dimitrie Cantemir şi Academia în Berlin, Bucureşti, 1969.

Popescu-Gogan, Petre, Cantemir şi Academia, în Contemporanul, 26. Oktober, 1973, p. 8.

Poştarencu, Dinu, Dimitrie Cantemir la Sankt-Petersburg, în Revista de Istorie aMoldovei, Chişinău, 2001, nr. 1-4, p.76-80.

Poştarencu, Dinu.  Diploma de la Luţk, în Destin Românesc, Bucureşti-Chişinău, 1999, 6, nr. 3, p.29-35.

Radu, Raisa, Radu, Homer, Dimitrie Cantemir, оn Studii şi articole de istorie. Bucureşti, 1995, 62, p. 127-131.

Rădulescu, Maria, Antonimele în "Divanul" lui Dimitrie Cantemir, în Studii şi cercetări lingvistice, 31, 4 (1980), p. 461-464.

Scrisori veneţiene despre domnia lui Dimitrie Cantemir (1670-1760), în Manuscriptum, Bucureşti, An. XIX, 1988, nr. 2(71), p.166-174.

Şerban, C., Un episod al campaniei de la Prut: cucerirea Brăilei (1711), în Studii şi materiale de istorie medie, Bucureşti, vol. II, 1957, p. 449-456.

Şerban,George, La o nouă ediţie din "Descrierea Moldovei", în Steaua, 27, 6 (1976), p. 32-34.

Şerban, Constantin, O scrisoare din exil a lui Dimitrie Cantemir (1718), оn Revista istorică. Bucureşti, 1994, 5, nr. 5-6, p. 557-561.

Sesan, M., Dimitrie Cantemir academician, în Mitropolia Moldovei şi Sucevei, 1962, nr. 5-6, p. 507-510.

Sficlea, Victor, Dimitrie Cantemir. 300 de ani de la naştere, în Analele ştiinţifice ale Universităţii «Al.I.Cuza» . Geografie (Iaşi), 1973, 19, p.I-VI.

Simonescu, Dan,  Activitatea lui D. Cantemir în Rusia, în Studii şi cercetări istorice, Bucureşti, vol. XIX, (vol. II. Seria nouă), 1946, p. 9-17.

Sion, Ion, T., S-a născut Cantemir bătrânul în anul 1612? în Arhiva Genealogică. Iaşi, 1997, 4, nr. 1-2, p. 207-214.

Sluşanschi, Dan,  Ilieş, Câmpeanu, Cantemiriana latina, în Studii şi cercetări lingvistice, 36, 3 (1985), p. 254-261.

Sluşanschi, Dan, Dimitrie Cantemir: O altă predoslovie la "Hronicul Vechimii Romano-Moldo-Vlahilor", în Manuscriptum, 7 (1976), 12-16.

Sluşanschi, Dan, Prefaţă editorială, оn Demertrii Cantemirii Principis Moldaviae. Descriptio antiqui et hodierni status Moldaviae/ Dimitrie Cantemir Princepele Moldovei. Descrierea stării de odinioară şi de astăzi a Moldovei,   Bucureşti, 2006, p. 5-23.

Spinei, Victor, Un izvor otoman asupra campaniei de la Prut din 1711, în Memoria antiquitatis. Muzeul judeţean Patra Neamţ, 1994, 19, p. 453-472.

Stoicescu, N., Studiu introductiv, în Dimitrie Cantemir. Opere complete, Vol. IV, Istoria ieroglifică, Bucureşti, 1973, p. 9-44.

Stoicescu, Nicolae, Demeter Cantemir and Niccolo Machiavelli, în Dacoromania, 1974, 2, p. 146-154.

Stroia, Marian, Prima confruntare ruso-turcă pentru supremaţie la Dunărea de Jos la începutul sec. XVIII; campania de la Prut, în Revista istorică. Bucureşti. Serie nouă. Tom XV, nr. 1-2, 2004, p. 41-62.

Sulea-Firu, I., O scrisoare inedită a lui D. Cantemir «Monarchiarum physica examinatio, în Studii şi cercetări de bibliologie (Bucureşti), 1963, 5, p. 267-276 Doc. n latină şi trad. Rom.

Tahsin, Gemil, Ştiri noi din arhivele turceşti privitoare la Dimitrie Cantemir, оn Anuarul Institutului de Istorie şi Aheologie, Iaşi, X, 1973, p. 435-442.

Tahsin, Gemil, Considération concernant «L'histoire Ottomane» de Démиtre Cantemir, оn Dacoromania, 1974, 2, p.155-166.

Tănăsescu, Manuela,  Despre "Istoria ieroglifică", Bucureşti, 1970.

Ţarălungă, Ecaterina, D. Cantemir. În arhiva Gr. Tocilescu, în „Manuscriptum”, An. XVII, 1987, nr. 2 (67), p. 88-105.

Ţarălungă, Ecaterina, Marginalii la "Divanul..." lui Dimitrie Cantemir, în Revista de istorie şi teorie literară, 33, 4 (1985), p. 16-19.

Teodor, Pompiliu, Dimitrie Cantemir şi preiluminismul sud-est european, în Anuarul Institututlui de istorie şi arheologie (Cluj-Napoca), 1976, 19, p.299-314.

Tertecel, Adrian,  În ajun de război. Relaţiile ruso-otomane în anii 1709-1710 şi urcarea lui Dimitrie Cantemi pe tronul Moldovei, în vol. 330 de ani de la naşterea lui Dimitrie Cantemir, personalitate marcantă a culturii europene, Bucureşti, 2004, p. 67-73.

Tertecel, Adrian,  Izbucnirea războiului ruso-turc din 1710-1711 pentru stăpânirea bazinului Mării Negre (un izvor narativ otoman), în Revista istorică, Bucureşti, 1994, Seria nouă, t. V, nr. 11-12, p. 1197-1209.

Tertecel, Adrian, Activitatea ţarului Petru cel Mare în primele luni ale războiului ruso-otoman din 1710-1711. Trei documente ruseşti, în vol. Istorie şi diplomaţie în relaţiile internaţionale. Omagiu istoricului Tahsin Gemil, Constanţa, 2003, p. 329-345.

Tertecel, Adrian, Anexele „Jurnalului” lui Ahmed bin Mahmud privind campania de la Prut (1711),în Studii şi materiale de istorie medie, Bucureşti, 1994, vol. XII, p. 201-214.

Tertecel, Adrian, Informaţii noi privind campania militară otomană din 1711 în Moldova („Jurnalul” lui Ahmed bin Mahmud), în Revista istorică, Bucureşti, 1992, Seria nouă, t. III, nr. 7-8, p. 793-802.

Tertecel, Adrian, Însemnările unui ofiţer otoman despre bătălia de la Stănileşti (1711), în Document. Buletinul Arhivelor Militare Române, Bucureşti, an. VI, 2004, nr. 2-3, p. 11-14.

Tertecel, Adrian, Un izvor otoman necunoscut istoriografiei noastre. „Jurnalul” (defter) lui Ahmed bin Mahmud (secretar al visteriei otomane) privind campania militară a Înaltei Porţi din anul 1711 în Moldova, în Caietele laboratorului de studii otomane, Bucureşti, 1993, nr. 2, p. 55-132.

Tocilescu, Gr., Fragmente din conferinţa „Principele Dimitrie Cantemir”, în Manuscriptum, Bucureşti, An. XVIII, 1987, nr. 2(67), p. 104-105.

Tocilescu, Gr., Introducere, în Cantemir D., Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, Bucureşti, 1901. p. V.

Truţer, T., Aspecte inedite privind relaţiile lui Dimitrie Cantemir cu Academia din Berlin,în Forum. Revista învăţământului superior, Bucureşti, 1971, nr. 10, p. 75-81.

Ţvircun, Victor, Campania de la Prut din anul 1711, în Revista de Istorie a Moldovei, Chişinău, 2006, nr. 3-4, p. 3-20.

Ţvircun, Victor, Dimitrie Cantemir in the History and Culture of the Ottoman Empire,in Turkish Daily News, October 26, Ankara, 2003; şi în Ţvircun, Victor. Vitralii, Chişinău, Tipografia Centrală, 2006, p. 196-213.

Ţvircun, Victor, Dimitrii Kantemir – Ansiklopedist, Mütefekkir, Maarifçi. 330. Doğum Gününe münasebetiyle, in Ţvircun, Victor. Vitralii, Chişinău, Tipografia Centrală, 2006, p. 213-230.

Ţvirkun, Viktor, Dimitri Kantemir ve XVIII. Yüzylda Avrupa Historiografisinde Osmanli Ìmparatorlğu Tarihi Öprenimi, in XIV. Türk Tarih Kongresi,Ankara, 2002, s. 151-153.

Ţvirkun, Viktor, Dimitri Kantemir'in kisa biyografisi, Ankara, 2003.

Ursu, G.,G., Dimitrie Cantemir în amintirile din cronici, în Ursu G.G. Memorialistica în opera cronicarilor, Bucureşti, 1972, p. 149-163.

Velciu, Dumitru,  Gheorghiţă, marele spătar din 1711: ipoteze privind familia şi opera sa literară, în Arhiva Genealogică, 1994, nr. 4-3, p. 61-65.

Velciu, Dumitru, Dimitrie Cantemir, Axinte Uricariul şi Letopiseţul cantacuzinesc, în Anuarul Institutului de istorie «A.D.Xenopol». Iaşi, 1994, 31, p. 361-375.

Virginia, Isac, Informaţii bibliofile în documente de arhivă, în Anuarul Institutului de Istorie «A.D.Xenopol», XXXIX-XL, 2002-2003, p. 311-318.

Zaharia, D., D., Cantemir şi L.F.Marsigli despre stadiul contemporan al Imperiului otoman, оn Cercetări istorice. Muzeul de Istorie a Moldovei (Iaşi), 1973, 4, p. 383-391.

Zub, Alexandru, Dimitrie Cantemir (1673-1723), principe român şi cărturar european, Iaşi, 2003.

Zub, Alexandru, Cantemir şi Kogălniceanu, în Anuarul Institutului de istorie şi arheologie "A. D. Xenopol", Iaşi, 11 (1974), p. 261-266.

Zugrav, Ioan,  Divanul lui D. Cantemir de la Mănăstirea Sf. Ilie de lângă Suceava, în Mitropolia Moldovei şi Sucevei, 36, 1960, nr. 5-6, p. 389-392.

Берков, П.Н., Первые годы литературной деятельности Антиоха Кантемира (1726-1729), в кн. Проблемы русского просвещения в литературе XVIII века, М.Л., 1961, с. 190-220.

Bобынэ Г. Е., Философские воззрения Антиоха Кантемира, Кишинев, 1981.

Веселитский, В., В., Антиох Кантемир и развитие русского литературного языка, Москва, 1974.

Гершкович, З.И., Oб идейно-художественной эволюции А.Д. Кантемира (По данным творческой истории сатиры), в кн. Проблемы русского просвещения в литературе XVIII века, М.Л., 1961, с. 221-247.

Глаголева, Т.М., К литературной истории сатир Кантемира. Влияние Буало и Лабрюйера, в Известия Отделения русского языка и словестности, 1913, кн. II с. 143-157.

Глаголева, Т., М., Материалы для полного собрания сочинений А.Д. Кантемира, Спб, 1906.

Градова Б. А., Рукописи А. Д. Кантемира, в кн. Историки по истории отечественной культуры в собраниях и архивах отдела рукописей и редких книг, Ленинград, 1983. с. 17-33.

Ешану, Андрей, Волею судеб (Деятельность Д.Кантемира в России), в жур. Трибуна, Chişinău, 1990, №7, стр.35-37.

Фомин, С., Кантемиры в Москве, в Кодры, Кишинев, 1983, nr. 3, p. 142-147.

Фомин, С., Некрополь Кантемира в России,  в Кодры, Кишинев,1993, nr. 5. p. 226-240.

Кадовский Моисей, Антиох Кантемир и Петербургская Академия Наук,Москва, 1959. 

Кирилов, А., С., Антиох Кантемир и русская литература. Российская Академия Наук, Институт Мировой литературы им. А.М.Горького, Москва, 1999.

Перетц, В. Н., Неизвестные подражатели Кантемира, в Известия по русскому языку и словестности АН СССР, 1928, т. 1, кн. 2, с. 335-357.

Петров, Лев Александрович, Социологические взгляды Прокоповича, Татищева и Кантемира, Иркутск, 1958.

Петров, Лев Александрович, Общественно-политические взгдяды Прокоповича, Татищева и Кантемира, Иркутск, 1959,.

Цвиркун, В., ЛегендыивымыслыожизниидеятельностиДимитрияКантемиравРоссии,în Revista de Istorie a Moldovei, Chişinău, 1994, nr. 2 (18), p. 14-20 şi în Ţvircun Victor, Vitralii, Chişinău, 2006, p. 116-153.

Цвиркун, В., Материалы  относящихся к истории молдавских семей, которые уехали с Дмитрием Кантемиром в Россию, în Revista de Istorie a Moldovei, Chişinău, 2007,   nr. 2 (14), p.96-102.

Цвиркун, В., Письма Дмитрия Кантемира русским сановникам в период персидского похода 1722 года, în Revista de Istorie a Moldovei, Chişinău, 2007,   nr. 3, p.103-108.

Цвиркун, В., Димитрий Кантемир. Kраткое жизниописание, în Ţvircun, Victor. Vitralii, Chişinău, Tipografia Centrală, 2006, p.154-195.

Цвиркун, Виктор,  Легенды и вымыслы о жизни и деятельности Димитрия Кантемира в России, în Revista de Istorie a Moldovei, Chişinău, 1994, 2, p. 14-19.

Шкляр, И. В., Приписываемые А.Д. Кантемиру переводы сатир Буало и оригинальные сатиры, в кн. Проблемы русского просвещения в литературе XVIII века, М.Л., 1961, с. 248-259.

Щеглов, Ю. К., Антиох Кантемир и сатира в пространстве и во времени,Санкт-Перербург, 2004.

Щеглов Ю., Антиох Кантемир и стихотворная сатира. Серия Филологическая библиотека [9], Санкт-Перербург, 2004.

Peter Mario Kreuter, „Cantemir, Dimitrie“, in Biographisch-Bibliographisches Kirchenlexikon,  Band XXVI (2006) Spalten 213-224

CANTEMIR, Dimitrie: * 26.10. 1673 in Silişteni bei Iaşi (Jassy), Rumänien, † 21.8. 1723 in Dimitrievka, Rußland. Schriftsteller, Historiker, Philosoph, Humanist und Fürst der Moldau (reg. 1710/11). Sohn von Constantin II. Cantemir, Fürst der Moldau (reg. 1685-1693) und dessen dritter Frau Ana Bantâş. - Die Familie Cantemir ging aus einem Freibauerngeschlecht hervor und stieg im 17. Jahrhundert in den niederen Adel auf. In der moldauischen Chronik von Ion Neculce wird sie ausdrücklich erwähnt. Constantin Cantemir hatte zunächst als Offizier im polnischen und später im walachischen Heer gedient, befehligte dann die moldauische Grenzwache an der Grenze zu den Tataren, war für kurze Zeit der Botschafter des moldauischen Fürsten in Konstantinopel und übte schließlich das Amt des Haushofmeisters in der Moldau aus. In der Schlacht bei Hotin 1671 soll er den Harem des Sultans gerettet und seitdem bei der Hohen Pforte in großem Ansehen gestanden haben. Er selbst war des Lesens und Schreibens unkundig, und so setzte er alles daran, seinen Kindern eine gute Bildung angedeihen zu lassen. Zusammen mit seinem Bruder Antioh wurde Dimitrie durch den griechischen Gelehrten Ieremias Kakavelas, einem Freund der Familie, unterrichtet, der den Schwerpunkt der Ausbildung auf die Vermittlung solider Kenntnisse in Sprachen und Philosophie legte. So lernten die Brüder Latein, Altgriechisch und Kirchenslavisch, daneben noch Theologie, Logik und Rhetorik. Als Constantin Cantemir im Jahre 1685 Fürst der Moldau wurde, schickte er zunächst Antioh als Geisel nach Konstantinopel. 1688 ging Dimitrie im Austausch für Antioh als Faustpfand für das Wohlverhalten seines Vaters der Hohen Pforte gegenüber in die Metropole des Osmanischen Reiches. In der dort anzutreffenden anregenden Athmosphäre fühlte er sich bald wohl und setzte an der Akademie des Patriarchats seine Studien fort. Er eignete sich im Laufe seines Aufenthalts eine umfassende philosophische, wissenschaftliche und humanistische Bildung an, erlernte Französisch, Russisch, Arabisch und Persisch sowie bei dem türkischen Mathematiker Saadi das Osmanische, befaßte sich detailliert mit dem osmanischen Staatswesen und wurde zu einem hervorragenden Kenner osmanischer bzw. türkischer Literatur, Geschichte und Musik. 1691 kehrte er nach Jassy zurück, als sein Bruder Antioh wieder seinen Platz als Geisel einnahm. Nach dem Tode des Vaters 1693 wurde Dimitrie Cantemir zum Fürsten gewählt, doch versagte ihm Sultan Ahmed II. (reg. 1691-1695) die Anerkennung. Statt seiner wurde Constantin Duca Fürst (reg. 1693-1695). Daraufhin kehrte er nach Konstantinopel zurück, wo er sich, von einigen kurzen Unterbrechungen abgesehen, bis 1710 aufhielt. In dieser Zeit diente er u.a. seinem Bruder Antioh während dessen erster Regierung in der Moldau (1695-1700) als Gesandter. Diese Tätigkeit sicherte ihm den dauernden Kontakt mit den Gesandten anderer Länder, wobei ihm besonders Kontakte zu den Vertretungen Frankreichs, Rußlands und der Niederlande wichtig waren. Als Angehöriger des osmanischen Heeres nahm er an der Schlacht von Zenta (1697) gegen die Österreicher teil und konnte so Augenzeuge einer der schwersten Niederlagen des Osmanischen Reiches werden. Auch die Veröffentlichung seines literarischen Erstlingswerks, "Divanul sau Gîlceava înţeleptului cu lumea sau Giudeţul sufletului cu trupul" (1698), fiel in diese Zeit. In der Folge verfaßte er eine Reihe von Studien philosophischen Charakters sowie einen Traktat zur osmanischen Musik. - Am 14. November 1710 bestätigte Sultan Ahmed III. (reg. 1703-1730) die Wahl Dimitrie Cantemirs zum Fürsten der Moldau. Diese Bestätigung wurde vor allem in Hinblick auf seine ausgewiesen osmanische Bildung und auf seine langjährigen Aufenthalte in Konstantinopel vorgenommen, und so ging man bei der Hohen Pforte davon aus, mit ihm einen treuen Verbündeten beim sich abzeichnenden Waffengang mit Rußland zu haben. Doch schon seit längerer Zeit hatte Dimitrie Cantemir geheime Kontakte mit russischen Diplomaten gepflegt mit dem Ziel, sofort nach seiner Thronbesteigung ein Bündnis mit Peter dem Großen einzugehen. Der Vertrag von Luck (April 1711) anerkannte die territoriale Integrität des Fürstentums, sah die Errichtung einer zentralisierten Staatsverwaltung mit einem Erbfürstentum an der Spitze vor und sprach diese erbliche Fürstenwürde den Nachfolgern Dimitrie Cantemirs zu. In seiner nur rund acht Monate währenden Herrschaft suchte Cantemir mit Reformen insbesondere bei der Stellung des einheimischen Adels und im Bildungswesen zu beginnen. Doch mit der Niederlage der russischen und moldauischen Truppen in der Schlacht von Stănileşti am Pruth (8.-12. Juli 1711) zerplatzten alle Hoffnungen. Dimitrie Cantemir und seiner Familie gelang die Flucht nach Rußland, wo er gemäß einer Zusatzvereinbarung des Vertrages von Luck die Vorrechte eines russischen Fürsten genoß. - Zunächst ließ er sich in der Nähe von Charkov nieder, ehe er 1713 im Landgut Dimitrievka bei Moskau einen angemessenen Sitz fand. Häufig weilte er in St. Petersburg, wo er rasch ein wichtiger Berater Peters I. wurde und sich mit Gelehrten aus ganz Europa austauschen konnte. Schon bald nach seiner Ankunft in Rußland begann er mit seiner systematischen, für ein Publikum außerhalb des osmanischen Reiches gedachten wissenschaftlichen Arbeit. Am 11. Juli 1714 wurde er zum Mitglied der Berliner Sozietät der Wissenschaften (Societas Scientiarum Brandenburgica) gewählt, und für diese verfaßte er auch eines seiner bedeutsamsten Werke, nämlich die "Descriptio Moldaviae". Daneben entstanden weitere historische Schriften, so mit "Incrementa atque decrementa aulae othomanicae" (1716) eine weitgehend neutrale und umfassende Arbeit über das osmanische Staatswesen und seine Entwicklung, sowie mit "Hronicul vechimii a Româno-Moldo-Vlahilor" (1717) eine Studie über Herkunft und Entwicklung des rumänischen Volks und seiner Sprache. Im Jahre 1719 ernannte ihn Peter der Große zum Geheimen Rat. 1721 machte der Zar Cantemir zum Mitglied des Senats, in welcher Eigenschaft er aktiv an den russischen Staatsgeschäften teilnahm. 1722 begleitete Dimitrie Cantemir die russischen Truppen auf dem Feldzug gegen Persien. Dabei hatte er Gelegenheit, seine Kenntnisse der Länder im Kaukasus und rings um das Kaspische Meer auszuweiten. Die Ergebnisse dieser Studien begann er in den "Collectanea Orientalia" zu veröffentlichen, dort konnte der größere Teil des Materials erst nach seinem Tode gedruckt werden. Es sollten dies seine letzten Veröffentlichungen werden. Schon seit längerem an Diabetes leidend, verschlechterte sich sein Zustand noch auf dem Rückweg vom Feldzug. Am 21. August 1723 starb Dimitrie Cantemir und wurde in Moskau begraben. 1935 wurden seine Gebeine nach Rumänien überführt und in der Kirche des Klosters Trei Ierarhi in Jassy beigesetzt. - Will man Dimitrie Cantemir gerecht werden, so muß man das Augenmerk weg von seinen gescheiterten politischen Plänen hin auf seine wissenschaftliche und literarische Tätigkeit richten. Als Verfasser mehrere Werke zur Geschichte der Moldau und des Osmanischen Reichs steht er in einer Tradition, die in der Moldau schon seit längerer Zeit mit den Chroniken (rum. Letopiseţi) fester Bestandteil der literarischen Produktion war. Über die rein historische und geographische Faktenbeschreibung hinaus bemühte sich Cantemir jedoch, auch den Menschen als solche einen Platz einzuräumen. Breiten Raum nehmen die Schilderungen von Bräuchen bei Geburt, Hochzeit und Tod sowohl die genaue Beschreibung der religiösen Verhältnisse ein. Doch es ist sein Interesse für die Sprache, das ihn bis heute in Rumänien zu einer der populärsten Gestalten der Geschichte macht. Den lateinisch-romanischen Charakter der Sprache beschrieb er so exakt wie niemand vor ihm. Insbesondere die Behauptung, daß das Rumänische nur ein Dialekt des Italienischen sei, bekämpfte er mit sprachvergleichenden Methoden. Zwar ist die rein römisch-lateinische Abkunft der Rumänen, die Cantemir postulierte, mittlerweile widerlegt, doch gilt seine Aussage, daß seit der Eroberung Dakiens durch Trajan sich immer und ohne Unterbrechung eine romanischsprachige Bevölkerung nördlich der Donau befunden habe, als bestätigt. Als Pionier der lexikalischen Modernisierung der rumänischen Sprache sowie als vorzüglicher Kenner der lebendigen Volkssprache des 18. Jahrhunderts kommt ihm in der rumänischen Sprachgeschichte eine besondere Stellung zu. In literarischer Hinsicht ist seine "Istoria ieroglifică" als sein Meisterwerk anzusehen, ein allegorischer Roman um die drei Reiche der Löwen (Moldau), der Adler (Walachei) und der Fische (Osmanisches Reich). Von seiner Grundanlage her mittelalterlichen Bestiarien vergleichbar, verarbeitet Cantemir hier mit den Mitteln der Fabel und der Allegorie die jüngste Geschichte des europäischen Südostens auf meisterliche Weise. - Zu Lebzeiten von Dimitrie Cantemir erschien kaum eines seiner Werke im Druck. Die meisten Texte aus seiner Feder waren nur als Handschriften im Umlauf oder wurden als Einzelexemplar für eine Institution angefertigt. Erst Jahrzehnte nach seinem Tod wurde sein wissenschaftliches Werk vermehrt gedruckt und nicht zuletzt durch die Übersetzung ins Rumänische sowie in mehrere andere Sprachen einem breiteren Publikum bekannt. - Dimitrie Cantemir war seit 1699 in erster Ehe mit Casandra, einer Tochter von Şerban Cantacuzino, verheiratet. Das Paar hatte sechs Kinder, darunter Antioh Cantemir (1708-1744), der den russischen Herrschern als Diplomat dienen und ebenfalls einige Markzeichen in der Literatur setzen sollte. Antioh Cantemir gilt als der Begründer der modernen russischen Satire. Dimitrie Cantemirs Tochter Maria war eine Zeit lang Mätresse Peters des Großen. Nach dem Tode Casandras am 11. Mai 1713 blieb er erst einmal Witwer, ehe er 1719 Gräfin Anastasia Trubeckaja ehelichte, mit der er eine Tochter hatte.

Werke: Originalausgaben: Divanul sau Gîlceava înţeleptului cu lumea sau Giudeţul sufletului cu trupul, Iaşi 1698; Sacrosantae scientiae indepingibilis imago, 1700; Ioannis Baptistae van Helmont Physicis universalis doctrina, 1700; Tarifu ilmi musiki ala véghi maksus, 1700; Compendiolum universae logices institutiones, 1701; Istoria ieroglifică, 1703-1705; Descriptio antiqui et hodierni status Moldaviae, 1714; Monarchiarum physica examinatio, 1714; Panegyricum iuvenis Principis Russiae et Moldaviae sept. aetatis Imperatori Petri, 1714; Incrementa atque decrementa aulae othomanicae, 1716; Vita Constantini Cantemyrii cognomento senis, Moldaviae Principis, 1716; Evenimentele Cantacuzinilor şi ale Brîncovenilor, 1717-1718; Hronicul vechimei a Româno-Moldo-Vlahilor, 1717; Loca obscura in cathechisi quae ab anonymo authore slaveno idiomate edita, 1720; Pismo kneaza Dimitria Kantemira k grafu Gavriilu Golovkinu, 1721-1722; Collectanea orientalia. Principis Demetrii Cantemiri variae schaedea et excerpta e autographo descripta, 1722-1726; De muro caucaseo, 1722; Kniga sistima ili sostanie muhammedanskoi religii, Moskau 1722.

Einzelausgaben: De muro Caucaseo. Publicat de T. S. Bayer, in: Comentarii Academiae Scientiarum Petropolitanae, Vol. I., St Petersburg 1726, 425-463; The History of the Growth and Decay of the Othman Empire. Translated into English by N. Tindal, London, Vol. I-II, 1734/35; Histoire de l'Empire Othoman, où se voyent les causes de son aggrandissement et de sa décadence, Paris 1743; Istoria o žizni i delach Moldavskago gospodarea Constantina Cantemira. Prelucrare în limba latină şi rusă de T. S. Bayer, Moskau 1783; Istoričeskoe, geografičeskoe, političeskoe opisanie Moldavii s žizni sočinitelej, nemeckago prelopenia perevel Vasili Levšin, Moskau 1789; Scrisoarea Moldovei, Mănăstirea Neamţ 1825; Exceptum ex operibus latinis Demetrii Cantemiri, vayvodae Moldaviae, Imoerii Romani et Rusiae Principis, membri Academiae Berolinensis et Petropolitensis, qui regnavit anno 1710. Apărut sub îngrijirea lui G. Asachi, Iaşi 1833; Hronicul Romano-Moldo-Vlachilor. Ediţie îngrijită de G. Săulescu, Vol. I-II, Iaşi 1835; Descrierea Moldovei, Iaşi 1851²; Scrisoarea Moldovei. Reeditare de T. Boldur-Lăţescu, Iaşi 1868; Din hronicul Romano-Moldo-Vlahilor, Bucureşti 1896; Descrierea Moldovei. Cu o noti?ă introductivă, note explicative, un portret şi o chartă de Miron Nicolescu, Bucureşti 1909; Pismo kneaza Dimitria Kantemira k grafe Gavriilu Golovkinu, in: Citenija imp. Obščestvo istorii i drevnostej rossijskich, Moskau, Vol. CCXXX, 1909, 23-27; Descrierea Moldovei. Tradus de Giorge Pascu, Bucureşti 1923; Vita Constantini Cantemyrii. Text latin revăzut şi traducere românească de Nicolae Iorga, Bucureşti 1925; Despre Coran. După copia latinească acum mai întâiu tălmăcit şi tipărit în româneşte de I. Georgescu, in: Analele Dobrogei 7 (1927), 67-121; Lupta dintre inorog şi corb. Prefaţă şi note de Emil C. Grigoraş, Bucureşti 1927; Metafizica. Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago. Traducere de N. Locusteanu, cu o prefaţă de Emil C. Grigoraş, Bucureşti 1928; Poveşti. Publicate cu o prefaţă şi note explicative de Emil C. Grigoraş, Bucureşti 1933; Sentenţii. Publicate după categorii, cu un vocabular mai ales pentru uyul şcolar de Emil C. Grigoraş, Bucureşti 1933; Descrierea Moldovei. Tradus de Gheorghe Adamescu, Bucureşti 1935; Descrierea Moldovei. Tradus de pe originalul latinesc de Giorge Pascu, Bucureşti 1938²; Descrierea Moldovei. Tradus de Gheorghe Adamescu, Bucureşti 1941²; Viaţa lui Constantin Cantemir. Traducere de Nicolae Iorga, îngrijită de Liliana Iorga, Craiova o.J. (ca. 1943); Descrierea Moldovei. Traducere de Petre Pandrea. Prefaţă de C. I. Gulian, Bucureşti 1956; Viaţa lui Constantin Cantemir zis cel Bătrîn, Domnul Moldovei. În româneşte de Radu Albala, cu un cuvînt înainte de Petre P. Panaitescu, Bucureşti 1960; Descrierea Moldovei. Prefaţă, antologie şi note de Constantin Măciuca, Bucureşti 1961; Descrierea Moldovei. Prefaţă, antologie şi note de Constantin Măciuca, Bucureşti 1965²; Istoria ieroglifică. Ediţie îngrijită şi studiu introductiv de Petre P. Panaitescu şi I. Verdeş, Bucureşti, Vol. I-II, 1965; Descrierea Moldovei. Studiu introductiv şi note de Constantin Măciuca, Bucureşti 1967³; Divanul. Ediţie îngrijită şi studiul introductiv de Virgil Cândea, Bucureşti 1969; Descrierea Moldovei. Postfa?ă şi bibliografie de Magdalena Popescu, Bucureşti 1973; Descrierea Moldovei. Tradus după originalul latin de Gheorghe Guţu. Introducere de Maria Holban. Comentariu istoric de N. Stoicescu. Studiu cartografic de V. Mihăilescu. Cu o notă asupra ediţie de D. M. Pippidi, Bucureşti 1973; Melanholia neasemuitului inorog. Povestiri exemplare din "Istoria ieroglifică". Selecţia textelor, prefaţă, note şi glosar de Doina Curticăpeanu, Cluj 1973; Viaţa lui Constantin Cantemir. Text stabilit şi tradus de Radu Albala. Introducere de Constantin C. Giurescu, Bucureşti 1973; Istoria ieroglifică. Edi?ie ilustrată de Simona Runcan. Antologie stabilită şi comentată de I. Verdeş, Bucureşti 1977; Sistemul sau întocmirea religiei mahomedane. Tradus şi comentat de Virgil Cândea, Bucureşti 1977; Descrierea Moldovei. Studiu introductiv şi note de Constantin Măciuca, Bucureşti 1978⁴; Descrierea Moldovei. Prefaţă şi comentar de L. Maniu, Bucureşti 1981; Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor. Text stabilit, comentat şi cu o prefaţă de Stela Toma, Bucureşti 1981; Istoria ieroglifică. Cu o postfaţă de Elvira Sorohan, Iaşi 1988; Cele mai frumoase pagini de Dimitrie Cantemir. Antologie, prefaţă şi comentarii de Ion Rotaru, Bucureşti 1993; Mic compendiu asupra întregii învăţături a logicii, tradus de Dan Slu?anschi, îngrijit şi cu studiu introductiv de Alexandru Surdu, Bucureşti 1995.

Übersetzungen ins Deutsche: Copia dess Fürsten Demetrii Cantemirs in der Wallachei wider die Ottomanischer Pforte publicirten Manifests, 1711; Geschichte des osmanischen Reichs nach seinem Anwachsen und Abnehmen, beschrieben von Demetrie Kantemir, ehemaligem Fürsten der Moldau, Hamburg 1745; Beschreibung der Moldau, in: A. F. Büschung's Magazin für die neue Historie und Geographie. Hamburg, III (1769), 537-574 & IV (1770), 3-120; Historisch- geographisch- und politische Beschreibung der Moldau, nebst dem Leben des Verfassers und einer Landcharte, Frankfurt und Leipzig 1771; Wunderbare Fügungen der göttlichen Rache an der Familie der in der Wallachey berühmten Kantakuzenen, wie auch der Brankowanischen Familie, in: H. L. C. Bachmeister, Russische Bibliothek zur Kenntniss des gegenwärtigen Russland, Riga, St. Petersburg, Leipzig, VIII, 1783, 147-184; Beschreibung der Moldau. Faksimiledruck der Originalausgabe von 1771. Nachwort von Constantin Măciucă, Bucureşti 1973.

Gesamtausgaben: Operele principelui Demetriu Cantemiru. Publicate de Academia Română, Vol. I-VIII, Bucureşti 1883-1901; Opere complete. Ediţie critică publicată sub îngrijirea lui Vasile Cândea, Vol. I-IX, Bucureşti 1973-1987.

Bibliographien: Mariana Iova: Dimitrie Cantemir, domnitor român şi savant de reputaţie mondială. Bibliografie selectivă, Bucureşti 1973; "Divanul" de Dimitrie Cantemir: bibliografie, Iaşi 1998.

Lit.: I. G. Sbierea: Mişcări culturale şi literare la românii din stânga Dunării în răstimpul de la 1504-1714, Cernăuţi 1897; - Nicolae I. Apostolescu: L'ancienne versification roumaine, Paris 1909, 56-66; - Teodor T. Burada: Scrierile muzicale ale lui Dimitrie Cantemir, Bucureşti 1911; - Dragoş Protopopescu: Stilul lui Dimitrie Cantemir, Bucureşti 1915; - Ioan I. Nistor: Pomenirea lui Dimitrie Cantemir voevod, Bucureşti 1924; - Giorge Pascu: Viaţa şi opera lui Dimitrie Cantemir, Bucureşti 1924; - Ştefan Ciobanu: Dimitrie Cantemir în Rusia, Bucureşti 1925; - Nicolae Iorga: O suferinţă de cărturar român între străini. Dimitrie Cantemir în Rusia, in: Revista istorică 11 (1925), 7-9; - Ders.: Dimitrie Cantemir, Cluj 1929; - Ders.: Domnii români după portrete şi fresce contemporane, Sibiu 1930; - Ders.: Despre Dimitrie Cantemir cu prilejul aducerii în ţară a rămaşiţelor lui, Vălenii de Munte 1935; - Ders.: Originalitatea lui Dimitrie Cantemir, Vălenii de Munte 1935; - Ders.: Practica domnească a unui ideolog: Dimitrie Cantemir, Vălenii de Munte 1935; - Ilie Minea: Despre Dimitrie Cantemir. Omul, scriitorul, domnitorul, Iaşi 1926; - Gheorghe Vâlsan: Opera geografică a principelui Dimitrie Cantemir, Cluj 1926; - Gheorghe Ghibănescu: Iaşii în cronicari şi călători străini, Iaşi 1927; - Sever Zotta: Despre neamul Cantemire?tilor, Iaşi 1931; - Franz Babinger: Izvoarele turceşti ale Dimitrie Cantemir, Bucureşti 1941; - George Călinescu: Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Bucureşti 1941, 39-47; - Ştefan Paşca: Des copies du "Divan" de Démètre Cantemir en Transylvanie, Bucureşti 1943; - Marcel Romanescu: Cantemir, Montesquieu şi Marsigli, Bucureşti 1944; - C. Borănescu-Lahovary: Relaţiile lui Dimitrie Cantemir cu Rusia, Bucureşti 1946; - Cléobule Tsourkas: Les débuts de l'enseignement philosophique de la libre pensée dans les Balkans, Bucureşti 1948; - Johanna Brucker: Demetrius Cantemir, sein Leben, sein Werk und seine Bedeutung, Wien 1949 (Diss. Wien); - Gheorghe Haupt: "Studiu asupra naturii monarhiilor." Un document inedit al lui Dimitrie Cantemir, in: Studii 4, 1 (1951), 210-222; - Alexandru Rosetti: Observaţii asupra limbii lui Dimitrie Cantemir în "Istoria ieroglifică", Bucureşti 1951; - C. Herbst: Lucrările geografice ale lui Dimitrie Cantemir, in: Natura (Nov.-Dec. 1953), 7-17; - Gheorghe Ciobanu: Un cîntec al lui Dimitrie Cantemir în colecţia lui Anton Pann, in: Revista de folclor 2, 3 (1957), 81-96; - Ilie Gheorghiţă: Semnătura voievodului Dimitrie Cantemir pe o carte din Biblioteca Centrală a Universităţii din Iaşi, in: Studii şi cercetări ştiinţifice-istorice 8, 2 (1957), 346-349; - Petre P. Panaitescu: Dimitrie Cantemir, Bucureşti 1958; - Scarlat Callimachi: Dimitrie Cantemir. Viaţa şi opera în imagini, Bucureşti 1963; - Tamara Ursu: Din morfologia substantivului şi adjectivului în "Hronicul..." lui Dimitrie Cantemir, in: Limba şi literatura moldovenească 6, 3 (1963), 31-40; - Dies.: Limba Cronicului lui Dimitrie Cantemir, Chişinău 1973; - Dan Bădărău: Filosofia lui Dimitrie Cantemir, Bucureşti 1964; - Virgil Cândea: Dialogul Orient-Occident, tradiţie-inovaţie în "Divanul" lui Dimitrie Cantemir, Bucureşti 1964; - Ders.: Große Gedenktage der UNESCO. Dimitrie Cantemir 1673-1723. Zum 300. Geburtstag, Bucureşti 1973; - Ders.: Revelaţia documentului, in: Manuscriptum 16, 2 (1985), 17-42; - Ders.: Dimitrie Cantemir, "Istoria imperiului otoman", prefaţă, in: Manuscriptum 17, 1 (1986), 52-56; - Ioan Platon: Unele idei înaintate din gîndirea politico-juridică a lui Dimitrie Cantemir, in: Justiţia nouă 11 (1966), 69-81; - Petru Vaida: Calcul lingvistic ca procedeu de creare a terminologiei filozofica la Dimitrie Cantemir, in: Limba română 15 (1966), 3-12; - Ders.: Dimitrie Cantemir şi umanismul, Bucureşti 1972; - Dragoş Moldoveanu: Influenţe ale manierismului greco-latin în sintaxa lui Dimitrie Cantemir: hiperbatul, in: Studii de limbă literară şi filologie, Vol. I, Bucureşti 1969, 25-50; - Emil Pop: Dimitrie Cantemir şi Academia în Berlin, Bucureşti 1969; - Eugen Stănescu: Numele poporului român şi primele tendin?e umaniste interne în problema originii şi continuită?ii, in: Studii 22, 2 (1969), 189-206; - Ders.: "Roumanie": Histoire d'un mot. Développement de la conscience d'unité térritoriale chez les Roumains aux XVII^e-XIX^e siècles, in: Balkan Studies 10 (1969), 69-94; - Ders.: Der Humanismus und die Anfänge der Ursprungs- und Kontinuitätsideen bei den Rumänen, in: Balkan Studies 13 (1972), 65-88; - Ion Nicola: Un manuscris românesc al "Descrierii Moldovei" de Dimitrie Cantemir, in: Limbă şi literatură 25 (1970), 159-161; - Manuela Tănăsescu: Despre "Istoria ieroglifică", Bucureşti 1970; - Demetrius Dvoičenko-Markov: Demetrius Kantemir and Russia, in: Balkan Studies 12 (1971), 383-398; - Ştefan Giosu: Palatalizarea labialelor în opera lui Dimitrie Cantemir, in: Analele ştiinţifice ale Universităţii Iaşi 18 (1972), 51-66; - Ders.: Dimitrie Cantemir. Studiu lingvistic, Bucureşti 1973; - Constantin Măciucă: Dimitrie Cantemir, Bucureşti 1972; - Mihai Moraru: Alegoria animalieră şi fantasticul animalier în "Istoria hieroglifică", in: Revista de istorie şi teorie literară 21 (1972), 3; - Ders.: Construcţia labirintică şi semnificăţiile ei în "Istoria ieroglifică", in: Revista de istorie şi teorie literară 22 (1973), 187-193; - Ders.: Precizări privind una dintre sursele "Divanului" lui Cantemir, in: Revista de istorie şi teorie literară 32, 4 (1984), 117-120; - Mircea Anghelescu: Dimitrie Cantemir şi literatura orientală, in: Revista de istorie şi teorie literară 22 (1973), 195-200; - Ders.: L'histoire ottomane de Cantemir et la chronique de Saad-Eddin, in: Revista de istorie şi teorie literară 23 (1974), 313-315; - Ders.: Literatura română şi Orientul, Bucureşti 1975; - Ders.: Lectura operei, Bucureşti 1986; - Adolf Armbruster: Dimitrie Cantemir şi lumea germană, in: Viaţa românească 26, 9 (1973), 122-127; - Werner Bahner: Cantemir şi Academia din Berlin, in: Secolul Douăzece 16, 11-12 (1973), 93-97; - Ders.: Zur Wirkungsgeschichte der sprachhistorischen Auffassungen Dimitrie Cantemirs, in: Revue Roumaine de Linguistique 25 (1980), 311-316; - Ana Cartianu: The "Hieroglyphic History", in: Secolul Douăzece 16, 11-12 (1973), 15-33; - Ion C. Chiţimia: Dimitrie Cantemir, reprezentant al epocii sale în plan european, in: Revista de istorie şi teorie literară 22 (1973), 177-186; - M. Ciurdariu: De la idee la acţiune politică, in: Viaţa românească 26, 9 (1973), 180-187; - Gheorghe I. Constantin: Dimitrie Cantemir despre Nastratin Hogea, in: Revista de istorie şi teorie literară 22 (1973), 209-211; - "Descriptio Moldaviae", in: Romanian Review 27, 4 (1973), 12-37; - Alexandru Duţu: Dimitrie Cantemir, an European Scientist, in: Romanian Review 27, 4 (1973), 4-11; - Ders.: Cantemir şi Grimmelshausen, in: Revista de istorie şi teorie literară 36, 3-4 (1988), 9-11; - Ders.: Littérature de délectation et belles-lettres: De Cantemir et Grimmelshausen aux écrivains romantiques, in: Proceedings of the XII^th Congress of the International Comparative Literature Association, IV, München 1988, 469-475; - Vasile Harea: Ideea ciclurilor istorico-geografice la Dimitrie Cantemir şi Antioh Cantemir, in: Revista de istorie şi teorie literară 22 (1973), 201-208; - Ders.: Dimitrie Cantemir şi fiul său Antioh, Iaşi 1999; - Cornel Mihai Ionescu: Suflet-trup ca tensiune baroca, în gîndirea lui Cantemir, in: Secolul Douăzece 16, 11-12 (1973), 105-111; - Ders.: Hermeneutică şi apofază în barocul european şi în gândirea lui Dimitrie Cantemir, Bucureşti 1999 (Diss. Bucureşti); - Vasilij P. Koroban: Dmitrij Kantemir (k 300 letiju so dnja roždenija), in: Voprosy literatury 17, 10 (1973), 151-159; - Ders.: Dimitrie Cantemir. Scriitor umanist, Chişinău 2003²; - Ion D. Laudat: Dimitrie Cantemir. Viaţa şi opera, Iaşi 1973; - Nicolae Liu: Voltaire despre Cantemir. Un document epistolar, in: Secolul Douăzece 16, 11-12 (1973), 98-103; - Ders.: Dimitrie Cantemir, prince philosophe de Moldavie: Echos européens, in: Dix-Huitième Siècle 15 (1983), 421-439; - Mircea Muthu: Dimitrie Cantemir - Un Janus balcanic, in: Studia Universitatis Babeş-Bolyai 18, 1 (1973), 3-13; - Ders.: Literatura română şi spiritul sud-est european, Bucureşti 1976; - Ders.: La marginea geometriei, Bucureşti 1979; - Ders.: Balcanismul literar românesc. Etapele istorice ale conceptului, I, Cluj-Napoca 2002, 44-75; - Octavian Neam?u: Societatea ca obiect de studiu în opera lui Dimitrie Cantemir, in: Viaţa românească 26, 9 (1973), 169-179; - Vasile Netea: Dimitrie Cantemir, precursor al Şcoalei ardelene, in: Viaţa românească 26, 9 (1973), 108-112; - Dimitrie Păcurariu (Hrsg.): Dimitrie Cantemir - 300 de ani, in: Analele Universităţii din Bucureşti, Limba şi Literatura română 22, 2 (1973), 9-116; - Mihail Petroveanu: Dimitrie Cantemir şi poezia de azi, in: Via?a românească 26, 9 (1973), 40-43; - Andrei Pippidi: Politique et histoire dans la proclamation de Démétrius Cantemir en 1711, in: Studii 26, 5 (1973), 923-946; - Alexandru Piru: Les fables de Dimitrie Cantemir, in: Cahiers roumains d'études littéraires 2 (1973), 105-109; - Petre Popescu-Gogan: Cantemir şi Academia, in: Contemporanul, 26. Oktober 1973, 8; - Eugenia Popescu-Judeţ: Cantemir, muzician în Constantinopel, in: Viaţa românească 26, 9 (1973), 202-204; - Dies.: Dimitrie Cantemir. Cartea ştiinţei muzicii, Bucureşti 1973; - Dies.: Prince Cantemir. Theorist and Composer of Turkish Music, Istanbul 1999; - 300 de ani de la naşterea lui Dimitrie Cantemir, Bucureşti 1974; - Ein bedeutender Gelehrter an der Schwelle zur Frühaufklärung: Dimitrie Cantemir (1673-1723), Berlin 1974; - Liliana Botez: Dimitrie Cantemir, precursor al orientalisticii, in: Revista de istorie şi teorie literară 23 (1974), 51-58; - Gheorghe Bulgăr: Cantemir şi lupta de la Stănileşti într-un manuscris francez acum publicat în româneşte, in: Steaua 24, 12 (1974), 5-7; - Horst Fassel: Un dialog despre Cantemir, in: Orizont, 7. März 1974, 4; - Gavril Istrate: Dimitrie Cantemir şi problemele limbii, in: Limba română 23 (1974), 3-12; - Alexandru Zub: Cantemir şi Kogălniceanu in: Anuarul Institutului de istorie şi arheologie "A. D. Xenopol" 11 (1974), 261-266; - Ders.: Dimitrie Cantemir (1673-1723), principe român şi cărturar european, Iaşi 2003; - Doina Curticăpeanu: Orizonturile vieţii în literatura veche românească, Bucureşti 1975; - Ion Istrate: Despre barocul "Istoriei ieroglifice", in: Steaua 27, 7 (1976), 10-11; - Constantin Munteanu: Opera lui D. Cantemir în Transilvania, in: Steaua 27, 2 (1976), 12 & 36; - Nasledie Dmitrija Kantemira i sovremennost': Sbornik statej i materialov, Chişinău 1976; - George Şerban: La o nouă ediţie din "Descrierea Moldovei", in: Steaua 27, 6 (1976), 32-34; - Dan Sluşanschi: Dimitrie Cantemir: O altă predoslovie la "Hronicul Vechimii Romano-Moldo-Vlahilor", in: Manuscriptum 7 (1976), 12-16; - Ders. und Ilieş Câmpeanu: Cantemiriana latina, in: Studii şi cercetări lingvistice 36, 3 (1985), 254-261; - Suzana-Carmen Dumitrescu: Dimitrie Cantemir interpretat de..., Bucureşti 1977; - Dragoş Moldovan: Sintaxa naraţiunii în "Istoria ieroglifică", in: Revista de istorie şi teorie literară 26 (1977), 37-49; - Ders.: Dimitrie Cantemir între Orient şi Occident, Bucureşti 1997; - Ders.: Dimitrie Cantemir între umanism şi baroc. Tipologia stilului cantemirian din perspectiva figurii dominante, Iaşi 2002; - Eugen Negrici: Expresivitatea involuntară, Bucureşti 1977; - Ders.: Poezia medievală în limba română, Iaşi 2004; - Edgar Papu: Din clasici noştri, Bucureşti 1977; - Nedret Mamut: Cîteva modele şi motive literare în opera lui Dimitrie Cantemir şi Ienachiţă Văcărescu, in: Revista de istorie şi teorie literară 27 (1978), 345-353; - Elvira Sorohan: Cantemir în Cartea ieroglifelor, Bucureşti 1978; - Dies.: Singurătatea scriitorului: Geo Dumitrescu, Urmuz, Ion Creangă, Dimitrie Cantemir, Iaşi 2004; - Aurel Sasu: În căutarea formei, Bucureşti 1979; - Maria Rădulescu: Antonimele în "Divanul" lui Dimitrie Cantemir, in: Studii şi cercetări lingvistice 31, 4 (1980), 461-464; - Anca Irina Ionescu: Dimitrie Cantemir şi începuturile literaturii bulgare moderne, in: Revista de istorie şi teorie literară 31, 1 (1982), 243-248; - Traian Cantemir: Studii de literatură, Bucureşti 1983; - Constatin Ciopraga: Propilee. Cărţi şi destine, Bucureşti 1984; - Dan Oprescu: Etic-estetic în gîndirea românească, Bucureşti 1984; - Anton Cosma: Geneza romanului românesc, Bucureşti 1985; - Ecaterina Taralunga: Marginalii la "Divanul..." lui Dimitrie Cantemir, in: Revista de istorie şi teorie literară 33, 4 (1985), 16-19; - Dies.: Dimitrie Cantemir şi vechiul Bizanţ, in: Transilvania 8, 2 (1988), 24-25; - Alexandru Hanţa: Idei şi forme literare pînă la Titu Maiorescu, Bucureşti 1986; - Ion Ianoşi: Literatura şi filosofie, Bucureşti 1986; - Ders.: O istorie a filosofiei româneşti în relaţia ei cu literatura, Cluj-Napoca 1996, 19-32; - Narcis Zarnescu: The Allegory with Dimitrie Cantemir, in: Cahiers roumains d'études littéraires 1 (1986), 104-110; - Şerban Cioculescu: Ion Neculce, Dimitrie Cantemir şi alţi Cantemireşti, in: România literară, 12. Mai 1988, 7; - Eva Behring: Rumänische Literaturgeschichte von den Anfängen bis zur Gegenwart, Konstanz 1994, 65-74; - Monica Joiţa: Prestigiul occidental al lui Dimitrie Cantemir: legendă sau realitate, in: Journal of the American Romanian Academy of Arts and Sciences 19 (1994), 186-193; - Dies.: Timp şi istorie în opera lui Cantemir: surse, resurse, ecouri. Un eseu de istoria mentalităţilor, Bucureşti 1998 (Diss. Bucureşti); - Efim Tkač: Înaintaşi ai muzicii româneşti. Schiţe privind activitatea muzicală a lui D. Cantemir, a compozitorilor C. Miculi şi E. Mandicevschi, Chişinău 1994; - Silvestru Boatcă: Dimitrie Cantemir, Bucureşti 1995; - Adriana Babeţi: Dimitrie Cantemir: text şi intertext. Strategii de lectură, Timişoara 1996 (Diss. Timişoara); - Manuela Anton: "Divanul" lui Dimitrie Cantemir: Catehism sau dispută noetica, in: Revista de istorie şi teorie literară 45, 1-2 (1997), 13-20; - Dies.: Modernizarea culturii şi ortodoxia în epoca lui Dimitrie Cantemir, Bucureşti 1998 (Diss. Bucureşti); - Cristina Bîrsan: Teologia islamică în scrierile cantemiriene, in: Revista de istorie şi teorie literară 45, 1-2 (1997), 21-30; - Dies.: Dimitrie Cantemir şi lumea islamică, Bucureşti 2002 (Diss. Bucureşti); - Dies.: Dimitrie Cantemir and the Islamic World, Istanbul 2004; - Maria Cvasnîi Catanescu: Tehnici descriptive la Dimitrie Cantemir, in: Limba română 46, 1-3 (1997), 55-62; - Mihaela Irimia: Defoe and Cantemir: Eighteenth-Century Explorers, West and East, in: Kevin L. Cope und Laura Morrow (Hrsgg.): 1650-1850: Ideas, Aesthetics, and Inquiries in the Early Modern Era, III, New York 1997, 239-249; - Vasile Harea: Dimitrie Cantemir şi fiul lui Antioh, Iaşi 1999; - Ştefan Ciobanu: Dimitrie Cantemir în Rusia, Bucureşti 2000; - Ştefan Pomian: Preocupări de doctrină creştină şi islamică la Dimitrie Cantemir, Baia Mare 2000; - Dan Horia Mazilu: Dimitrie Cantemir, un prinţ al literelor, Bucureşti 2001; - Ders.: Voievodul dincolo de sala tronului, Iaşi 2003; - Gabriel Mihăilescu: Universul baroc al "Istoriei ieroglifice": între retorică şi imaginar, Bucureşti 2002; - Florian Roatiş: De la Dimitrie Cantemir la N. Steinhardt, Cluj-Napoca 2002; - Dimitrie Cantemir (1673-1723), Principe român şi cărturar european. Studii cu ocazia împlinirii a 330 de ani de la naştere şi 280 ani de la moarte, Iaşi 2003; - Andrei I. Eşanu (Hrsg.): "Descrierea Moldovei" de Dimitrie Cantemir în cultura europeană, Chişinău 2004; - Aureliu Goci: Studii şi cercetări literare pentru o nouă identitate a clasicilor, Bucureşti 2004.

Peter Mario Kreuter

Literaturergänzung:

1973

Manescu, Ioan N.: "Stemele lui Dimitrie Cantemir si locul lor în heraldica tarilor române", in Revista arhivelor 50, Vol. 35, H. 3 (1973), 465-480; - Georgescu, Stefan: "Personalitatea lui Dimitrie Cantemir", in: Analele Universitatii Bucuresti, Filosofie, 22, 2 (1973), 9-12; -

2008

D.C. Fürst d. Moldau, Gelehrter, Akteur d. europ. Kulturgeschichte. Klaus Bochmann ; Vasile Dumbrava (Hg.). Leipzig 2008; -

2009

Stefan Lemny: Les Cantemir. L'aventure européenne d'une famille princière au XVIIIe siècle, Paris 2009.

Sursa : http://www.kirchenlexikon.de/c/cantemir_d.shtml

Stefan Lemny, Bibliographie sélective, dans Les Cantemir. L’aventure européenne d’une famille princière au XVIIIe siècle, Editions Complexe, Paris, 2009, p.

La liste présente n’indique qu’une partie des travaux concernant la vie et l’œuvre des Cantemir père et fils, de préférence ceux qui représentent une contribution directe notamment dans la perspective de l’analyse privilégiée dans ce livre. Elle ne contient pas les ouvrages de synthèse (histoires générales des pays en question, histoires de l’historiographie, histoires de la littérature roumaine ou russe, histoires de la musique ottomane, etc.) avec quelques exceptions : des titres de référence qui marquent une date dans la recherche ou qui ont offert un support particulier à notre étude. Pour des références plus riches on pourra se rapporter aux bibliographies réalisées par Mariana Iova (Dimitrie Cantemir, domnitor român si savant de reputatie mondiala, Bucarest, Bibliothèque centrale d’État, 1973), I. D. Lǎudat et Lenuta Drǎgan (Dimitrie Cantemir. 1673-1723. Biobibliografie, Bibliothèque universitaire de Iasi, 1973), C. Serban (voir infra, en 1973),  I. K. Madan (Dmitrij Kantemir. 1673-1723,  Chisinǎu, 1973), Irina Spitina (Cantemiriana Bibliotecii M. V. Lomonosov, Chisinǎu, 2004, celle-ci consultable en ligne à l’adresse suivante : http://www.hasdeu.md/ro/ebibl/bibliogr/cantemirlomonosov.pdf.).

D’autres références à ce sujet proposent également les bibliographies concernant plus largement l’histoire ou la littérature au XVIII^e siècle : Bibliografia istorica a României. VIII. 1989-1994, Bucarest, Ed. Academiei, 1996 et IX. 1994-1999, Cluj-Napoca, 2000 ; Stefan Lemny, Românii în secolul XVIII. O bibliografie, I, Iasi, Ed. Universitatii Al. I. Cuza, 1988 ; V. P. Stepanov, Jo. V. Stennik, Istorija russkoj literatury XVIII veka. Bibliografičeskij ukazatel’, Leningrad, Nauka, 1968 ; Tatiana Fessenko, Eighteenth century Russian publications in the Library of Congres, a catalogue, Washington, Governement printing office, 1961 ; Philip Clendenning, Roger Bartlett, Eighteenth century Russia : a selected bibliography of works published since 1955, Newtonville Mass., 1981 ; A. G. Cross, G. S. Smith, Eighteenth century Russian literature, culture and thought : a bibliography of English-language scholarship and translations, Newtonville, Orientale research partners, 1984.

La bibliographie indique les ouvrages publiés jusqu’en 2006, date du dépôt du manuscrit.

Editions des œuvres de Démétrius Cantemir

N. B. Les caractères gras indiquent la forme abrégée des titres cités dans le livre.

Cartea stiintei muzicii, éd. Eugenia Popescu-Judetz, Bucarest, Ed. muzicala, 1973.

Mic compendiu asupra întregii învataturi a logicii, éd. D. Slusanschi, Bucarest, Ed. stiintifica, 1995.

Descrierea Moldovei, éd. Gh. Gutu, Ed. Academiei, 1973.

Divanul, éd. Virgil Cândea, Bucarest, Ed. Academiei, 1974.

Demetrii Cantemirii Incrementorum et decrementorum Aulae othomannicae libri tres = Cresterile si descresterile Imperiului ottoman, éd. Virgil Cândea, Bucarest, Rosa Vanturilor, 1999.

HEO = Histoire de l’Empire Othoman, où se voyent les causes de son agrandissement et de sa décadence... par S.A.S. Démétrius Cantimir. Traduite en françois par M. de Joncquières, 2 vol., Paris, J.-N. Le Clerc, 1743.

Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, éd. Stela Toma, I-II, Bucarest, Minerva, 1999.

Istoria ieroglifica, éd. Stela Toma, Bucarest, Ed. Academiei, 1973.

Scurta povestire despre stârpirea familiilor lui Brâncoveanu si a Cantacuzinilor. Memorii catre Petru cel Mare (1717 si 1718), éd. Paul Cernovodeanu en collab. avec Emil Lazea, M. Caratasu, Bucarest, Ed. Academiei, 1996.

Metafizica, éd. Nicodim Locusteanu, Bucarest, Ancora, 1928.

De antiquis et hodiernis Moldaviae nominibus si Historia moldo-vlachica, éd. Dan Slusanschi, Bucarest, Ed. Academiei, 1983.

Panegiricul lui Petru cel Mare (1714), éd. P. Cernovodeanu, M. Caratasu, Alvina Lazea, Archaeus. Studies in history of regions, 5, 2001, N° 1-2, p. 105-138.

The Salvation of the wise man and the ruin of the sinful world, éd. Ioana Feodorov, Bucarest, Ed. Academiei, 2006.

Sistemul sau întocmirea religiei muhammedane, éd. Virgil Cândea, Bucarest, Ed. Academiei, 1987.

Viata lui Constantin Cantemir zis cel Batrîn, domnul Moldovei, éd. Dan Slusanschi et Ilies Câmpeanu, Bucarest, Ed. Academiei, 1996.

Editions des œuvres d’Antiochus Cantemir

Russko-francuzskij slovar’ Antioha Kantemira, I-II, éd. É. Babaeva, Moscou, Azbukovnik, 2004.

Satires (éditions russe et étrangères)

Sobranie stihotvorenij, Leningrad, Sovjetskij pisatel’ 1956.

Satyres de Monsieur le prince Cantemir avec l’histoire de sa vie, traduites en français, Londres, J. Nourse, 1749.

Satire I, translated by Jeannette Eyre, Slavonic and East European Review, 21, 1943, N° 1, p. 1-5.

Stihuri, Bucarest, Ed. pentru literatura universala, 1966.

« Im Chaos aber blüht der Geist… ». Satiren, München, C. H. Beck, 1983.

Sočinenija, pis’ma i izbrannye perevody knjazja Antioha Dmitrieviča Kantemira, éd. P. A. Efremov, I-II, Saint-Pétersbourg, I. I. Glazunov, 1867-1868.

manuscrits

Bibliothèque nationale de France. Manuscrits. NAF 4820, Lettres et documents copiés à Saint-Pétersbourg

British Library. Treasure minute book.

British Library. King’s warrant book.

British Library. Newcastle papers. Ms. Fr. 32787, f. 273 ;

British Library. Journal of the commissionners for trade and plantations.

Études et documents

*** 300 de ani de la aparitia celei dintâi carti românesti de filosofie, Divanul de Dimitrie Cantemir, Analele stiintifice ale Universitatii Al. I. Cuza din Iasi. Filosofie, 46, 1999.

*** 300 de ani de la nasterea lui Dimitrie Cantemir. Sesiunea stiintifica Dimitrie Cantemir, Bucarest, Ed. Academiei, 1974.

*** Catalogue  de la bibliothèque de feu M. le prince Cantemir, Paris, 1745.

*** Dimitrie Cantemir, 1673-1723 : ein bedeutender Gelehrter an der Schwelle zur Frühaufklärung, Berlin, Akademie Verlag, 1974.

*** Dimitrie Cantemir (1673-1723), principe român si carturar european, Iasi, Trintas, 2003.

*** Enfants de langue et drogmans : exposition, Palais de France, Istanbul, 25 mai – 18 juin 1995, Istanbul, Yapi Kredi,1995.

*** La France et la Russie au siècle des Lumières : relations culturelles et artistiques de la France et de la Russie au XVIII^e siècle : Galeries nationales du Grand Palais, 20 novembre 1986-9 février 1987, Association française d’action artistique, Paris, 1986.

*** Ličnye arhivnye fondy v gosydarstvennyh hraniliščah SSSR, I-II, Moscou, 1962.

*** Materialy naučnoj konferencii kišinevsko gosouniversiteta, posveščjonnoj 300-letijov ot dnja roždenija Dmitrija Kantemira. 1673-1973 gg., Chisinau, 1974.

Recueil des instructions données aux ambassadeurs et ministres de France, Paris, Alcan, puis Éd. Du CNRS, 1884-.

Sbornic imperatorskogo Russkogo istoricesoago obscestva, Saint-Pétersburg, 1867-1916.

Abbasov (A. M.), Golovina (L. A.), Kraj Kantemirovskij, Voronež, 1995.

Afanas’jev (E. L.), « A. D. Kantemir i M. V. Lomonosov : dva načala novoj russkoj literatury », dans Kurilov, 1999 (voir infra), p. 182-197.

Aleksandrenko (V. N.), K  biografii kn. A. D. Kantemira, Varsovie, 1896.

— Reljacij Kn.  A. D. Kantemira iz Londona, 1732-1733 g., Moscou, I-II, 1892-1893.

Alekseev (M. P.), « Montesk’e i Kantemir », Vestnik leningradskogo universiteta, serija obščestvennyh nauk, 1955, N° 6, p. 55-78.

— « ‘Proroče rogatyj’ Feofana Prokopoviča », Iz istorii russkih literaturnyh otnošenij

XVIII-XX vekov, Moscou-Leningrad, Akademii Nauk, 1959, p. 17-43.

                Alexandrescu (Vlad), « Un manuscrit inédit et inconnu de Démètre Cantemir. L’Épître dédicatoire du traité Sacro-sanctae scientiae indepingibilis imago », Archaevs, Bucarest, 7, 2003, N° 3-4, p. 241-265.

Alexandrescu-Dersca Bulgaru (M. M.), « Dimitrie Cantemir, istoric al Imperiului otoman », Studii, 26, 1973, N° 5, p. 971-989.

Algarotti (Francesco), Le Newtonianisme pour les dames, Paris, 1739.

— Lettres … sur la Russie, Londres, 1769.

— Œuvres du comte d’Algarotti, Berlin, 1772.

Andronic (Alexandru), « În legatura cu o lucrare atribuita lui Dimitrie Cantemir », Muzeul National, Bucarest, 6, 1982, p. 167-170.

Androssov (Sergej), « Jacopo Amigoni e Antioch Kantemir : Nuovi materiali per il soggiorno inglese del pittore »,  Paragone/Arte, 51, 2000, N° 32 (605), p. 40-55.

Anisimov (E. V.), The reforms of Peter the Great : progress through coercion in Russia, London, M. E. Sharpe, 1993.

— Rossija bez Petra, Saint-Pétersbourg, Lenizdat., 1994.

— Gosudarstvennye preobrazovanija I samoderžavie Petra Velikogo XVIII veka, Saint-Pétersbourg, 1997.

— Five empresses : court life in eighteenth-century Russia, Westport (Conn.), Praeger, 2004.

Antonov (V. V.), « Rjadom s Mramornym. K istori osobnjaka Kantemira », Nevskij arhiv, 2, Moscou - Saint-Pétersbourg, Atheneum - Feniks, 1995, p. 237-241.

Astrahanskij (V. S.), Malinovskij (K. V.), « Neopublikovannoe pis’mo i spisok knig V. N. Tatiščeva 18 oktjabrja 1731 g. », XVIII vek, 15, 1986, p. 161-169.

Avril (Philippe d’), Voyage d’Orient, Paris, 1691.

AvtuhoviČ (T. E.), « Ob avtorstve ‘Metaphrasis Ps. 36’ i ‘Metaphrasis Ps. 72’ », XVIII vek, 15, 1986, p. 154-160.

Babij (A. I.), Dmitrij Kantemir, Moscou, Mysl’, 1984.

Babaeva (E.)., « Slavjano-francuzskij leksikon A. Kantemira », Voprosy jazykoznanija, Moscou, 1996, N° 1, p. 136-153.

Babinger (Franz), Die Geschichtsschreiber der Osmanen und ihre Werke, Leipzig, O. Harrassowitz, 1927.

— Gottlieb Siegfried Bayer (1694-1738), ein Beitrag zur Geschichte der morgenländischen Studien im 18. Jahrhundert, München, 1915.

— Izvoarele turcesti ale lui Dimitrie Cantemir, Bucarest, 1942.

Bacqué-Grammont (Jean-Louis ) [et all.], Représentants permanents de la France en Turquie (1536-1911)…, Istanbul et Paris, Isis, 1991.

Badinter (Élisabeth ), Les Passions intellectuelles, I-III, Fayard, 1999-2007

Bajburova (R. M.), « Novopostroennyj derevjannyj dom 1745 g. v Caricyne, byvšej Černoj Grjazi », Pamjatniki kul’tury. Novye otkrytija. Pis’mennost’. Iskusstvo. Arhjeologija. Ežegodnik 1990 = Monuments of culture. New discoveries, Moscou, Krug’’ , 1992, p. 424-434.

— « Bogatyj dvorjanskij dom 40-h godov XVIII veka. Vnutrennee ustrojstvo, ubranstvo, vešči. Na primere domov brat’ev Kantemirov », ibidem. Ežegodnik 1994, Moscou, Nauka, 1996, p. 409-440.

Bantisch-Kamensky (Dmitr), Illustrations de la Russie, ou Galerie des personnages les plus remarquables de cet Empire sous le règne de Pierre le Grand, 2^e éd., Paris, Moutardier, 1829.

Baracchi Bavagnoli (Mietta), Le Origini del poema epico russo : La « Petrida » di Antioch Kantemir, Guerini e associati, Milano, 1990.

Bǎdǎrǎu (Dan), Filozofia lui Dimitrie Cantemir, Bucarest, Editura Academiei, 1964.

—      « Dimitrie Cantemir academician », Revista de filozofie, 13, 1966, N° 8, p. 1001-1009.

Barbier (Frédéric), « Autopsie d’une façade », dans Des Palais pour les livres : Labrouste, Sainte-Geneviève et les bibliothèques, sous la direction de Jean-Michel Leniaud, Paris, Maisonneuve, 2003, p. 83-93.

Barbier (Patrick), Farinelli : le castrat des Lumières, Paris, Grasset, 1994.

Belkovec (L. P.), Rossija v nemeckoj istoričeskoj žurnalistike XVIII v. G. F. Miller i A. F. Bjušing, Tomsk, Izdatel’stvo Tomskogo universiteta, 1988.

Bellenger (Y.), « La Description de Paris dans le lettre d’un Sicilien, datée de 1692 », La découverte de la France au XVII^e siècle, 9^e Colloque de Marseille, Paris, CNRS, 1980, p. 119-132.

Belousova (E. F.), « Vlijanie Dmitrija Kantemira na Antioha Kantemira », dans Korbu, 1976, p. 182-202.

Bergholz (Friedrich Wilhelm von), « Tagebuch, welches er in Russland von 1721 bis 1725 als holsteinischer Kammerjunker geführet hat », Magazin für die neue Historie und Geographie, Band 19, 1785, p. 1-202 ; 20, 1786, p. 330-592 ; 21, 1787, p. 179-360, 22, 1788, p. 425-552.

Berkvens-Stevelinck (Christiane), Vercruysse (Jeroom), Le Métier de journaliste au dix-huitième siècle. Correspondance entre Prosper Marchand, Jean Rousset de Missy et Lambert Ignace Douxfils, Oxford, The Voltaire Foundation, 1993.

Bespjatyh (Ǔ.N.), Peterburg Anny Ioannovny v inostrannyh opisanijah : Vvedenie. Teksty. Kommentarii, Saint-Pétersbourg, BLIC, 1997.

Bîrsan (Cristina), « Demetre Cantemir – Paul Rycaut : interferences », Synthesis, Bucarest, 29, 2002, p. 55-64.

— Dimitrie Cantemir and the islamic world, Istanbul, Isis, 2004.

Black (Jeremy), Robert Walpole and the nature of politics in early eighteenth-century Britain, New York, St. Martin press, 1990.

Black (Joseph L.), G.-F. Müller and the Imperial Russian Academy, Kingston, Montreal, 1986.

Blanc (Simone), Un Disciple de Pierre le Grand dans la Russie du XVIII^e siècle, V. N. Tatiščev, I-II, Lille, 1972.

Blin de Sainmore (Adrien-Michel-Hyacinthe), Élite de poésies fugitives, I-III, Londres, 1764-1769.

Boboc (Alexandru), « Leibniz und D. Cantemir : zur Leibniz-Rezeption in Rumänien », Revue roumaine de philosophie, 39, 1995, N° 1-2, p. 127-131.

Bobyne (G. E.), Filosofskie vozzrenija Antioha Kantemira, Chisinǎu, Stiinta, 1981.

Bogdan (G.), « Zur Geschichte der drei moldauischen Fürsten Cantemir. Die Anfang der russischen Politik in den romänischen Fürstenthümern », Romänische Jahrbuch, Sibiu, 1894, p. 145-161.

Bois (Jean-Pierre), L’Europe à l’époque moderne : origines, utopies et réalités de l’idée d’Europe, XVI^e-XVIII^e siècle, Paris, A. Colin, 1999.

Boppe (Auguste), Les Peintres du Bosphore au XVIII^e siècle, Courbevoie, ACR éd., 1989.

Bordeianu (M.), « Un Tiraj necunoscut al traducerii în limba franceza a operei principale e lui Dimitrie Cantemir : Istoria Imperiului otoman », Calauza bibliotecarului, 1964, N° 10, p. 624-625.

Boss (Valentine J.), « Kantemir and Rolli-Milton’s Il Paradiso perduto », Slavic Review, 1962, p. 441-455.

Boss (V.), « La quatrième ode de Kantemir et l’Italia Liberata de Gian Giorgio Trissino », Cahiers du monde russe et soviétique, 4, 1963, N° 1-2, p. 47-55.

Boss (Valentin), Newton and Russia. The early influence : 1698-1796, Cambridge Mss., 1972.

Brather (Hans-Stephan ), hrsg., Leibniz und seine Akademie, hrsg., Berlin, Akademie Verlag, 1993

Brezianu (Andrei), « Swift and the Cantemirs : an 18^th Century Case in Literary Contingency », Revue des études sud-est européennes, Bucarest, 23, 1985, N° 3, p. 223-231.

Burada (Teodor T.), « Scrierile muzicale ale lui Dimitrie Cantemir », Analele Academiei Române. Memoriile Sectiunii literare, Bucarest, 32, 1911, p. 79-192.

Buranok (O. M.), « « Razgovory o množestve mirov » Fontenelija v perevode Antioha Kantemira i žanr ‘Razgovora’ v russkoj literature pervoj treti XVIII v. », dans Kurilov, 1999, p. 140-153.

Burke (Edmund), The Writings and speeches of Edmund Burke, Oxford , Clarendon Press, 1981-.

Buruma (Ian), L’Anglomanie : une fascination européenne, Paris, Bartillat, 1999.

Bushkovitch (Paul), Peter the Great : the struggle for power, 1671-1725, Cambridge, Cambridge University Press, 2001.

Bykov (P. V.), Pervyj russkij poet’, Saint-Pétersbourg, 1913.

Byron, Don Juan, trad. Benjamin Laroche, Paris, Massot, 1994.

Caillois (Roger), Le Mythe de la licorne, Fontfroide-le-Haut, Fata Morgana, 1991. 

Callières (François de), De la manière de négocier avec les souverains, éd. Alain Pekar Lempereur, Genève, Droz, 2002

Callimachi (Scarlat), Bloch (Vladimir), Georgescu-Ionescu (Elena), Dimitrie Cantemir. Viata si opera în imagini, Bucarest, Muzeul ruso-român, 1963.

Callimachi (Scarlat), Démètre Cantemir, Bucarest, Meridiane, 1966.

Camariano (Nestor), Alexandre Mavrocordato, le grand drogman, son activité diplomatique. 1673-1709, Thessalonique, Institute for Balkan studies, 1970.

Camariano-Cioran (Ariadna), « Jérémie Cacavela et ses relations avec les Principautés roumaines », Revue des études sud-est européennes, Bucarest, 3, 1965, N° 1-2, p. 165-190.

— Les Académies princières de Bucarest et de Jassy et leurs professeurs, Thessalonique, Institute for Balkan studies, 1974.

Candea (Virgil), « Les Intellectuels du Sud-Est européen au XVII^e siècle », Revue des études sud-est européennes, Bucarest, 8, 1970, N° 2, p. 181-230 ; n° 4, p. 623-668.

— « La Diffusion de l’œuvre de Dimitrie Cantemir en Europe du Sud-Est et au Proche-Orient », Revue des études sud-est européennes, Bucarest, 10, 1972, N° 2, p. 345-361.

— Dimitrie Cantemir. 1673-1723. 300^ème anniversaire de sa naissance, Bucarest, Ed. Enciclopedica româna, [1973].

— « Quelques notes sur la pensée de Démètre Cantemir », Dacoromania, Freiburg-in-Breisgau, 2, 1974, p. 16-20.

— « La Vie du prince Dimitrie Cantemir écrite par son fils Antioh. Texte intégral d’après le manuscrit original de la Houghton Library », Revue des études sud-est européennes, Bucarest, 23, 1985, N° 3, p. 203-221.

— « Life story of a manuscript : Dimitrie Cantemir’s History of the Othoman empire », Revue des études sud-est européennes, Bucarest, 23, 1985, N° 4, p. 297-312.

Carnoy (Dominique), Représentations de l’islam dans la France du XVII^e siècle, Paris –Montréal, L’Harmattan, 1998.

Caroutch (Yvonne), La Licorne : symboles, mythes et réalités, Paris, Pygmalion, 2002.

Cassirer (Ernest), La Philosophie des Lumières, Fayard, 1983.

Cazacu (Matei), « Familles de la noblesse roumaine au service de la Russie. XV^e-XIX^e siècles », Cahiers du monde russe et soviétique, 1993, N° 1-2, p. 211-226.

Cernovodeanu (Paul), « Démètre Cantemir vu par ses contemporains (le monde savant et les milieux diplomatiques européens) », Revue des études sud-est européennes, Bucarest, 11, 1973, N° 4, p. 637-656.

— Lazea (Alvina), Caratasu (Mihai), « Din corespondenta inedita a lui Dimitrie Cantemir », Studii, 26, 1973, N° 5, p. 1023-1049.

— « Les Oeuvres de Démètre Cantemir présentées par Acta eruditorum de Leipzig (1714-1738) », Revue des études sud-est européennes, Bucarest, 12, 1974, N° 4, p. 537-550.

— « Jérémie Cacavela et le protestantisme », Revue des études sud-est européennes, Bucarest, 18, 1980, N° 2, p. 293-310.

— « Le Plan de Constantinople par Démètre Cantemir », Revue des études sud-est européennes, Bucarest, 17, 1989, N° 1-2, p. 35-47.

— « Dimitrie Cantemir inedit », Magazin istoric, 1991, N° 4, p. 3-5.

— « Démètre Cantemir et l’Orient musulman », Revue des études sud-est européennes, Bucarest, 29, 1991, N° 1-2, p. 87-91.

Ciachir (Nicolae), « Cu privire la activitatea politica desfasurata de Dimitrie Cantemir în Rusia. 1711-1723 », Revista arhivelor, 35, 1973, N° 3, p. 453-462.

Ciobanu (Stefan), « Dimitrie Cantemir în Rusia », Academia Româna. Memoriile Sectiunii literare, II, 1925, p. 381-543

— Dimitrie Cantemir în Rusia, nouvelle éd., Bucarest, Ed. Elion, 2000.

Cioranesco (Georges), « La Carte de la Moldavie par D. Cantemir. Sa genèse et son destin », Revue des études roumaines, Paris, 13-14, 1974, p. 107-119.

— « Le « Hospodar de Valachie » du Musée de Rouen », Revue des études roumaines, Paris, 15, 1975, p. 85-96.

— « La Contribution de Démètre Cantemir aux études orientales », Turcica. Revue d’études turques, 7, 1975 p. 205-232.

— « Contribution à l’iconographie cantémirienne », Südost-Forschungen, 36, 1977, p. 222-229.

— « Une Gravure rare représentant D. Cantemir à cheval », Südost-Forschungen, 38, 1979, p. 223-225.

— « L’Activité de Démètre Cantemir pendant la campagne russe en Perse (1722) », Cahiers du Monde russe et soviétique, 29, 1988, N° 2, p. 257-272.

Cîrstea (Cornelia), Antioh Cantemir, Craiova, Scrisul românesc, 1984.

Constantin (Gheorghe Ion), « Dimitrie Cantemir despre Nastratin Hogea », Revista de istorie si teorie literara, 22, 1973, N° 2, p. 209-212.

–– « L’Épisode du cheikh Bedr Ed-din d’après Démètre Cantemir. Sur le problème des sources ottomanes de Démètre Cantemir », Dacoromania, 2, 1974, p. 91-113.

Constantiniu (Florin), « La Politique étrangère de Dimitrie Cantemir : analyse d’une décision », Revue roumaine des études internationales, 7, 1973, N° 2-3, p. 119-129.

Paul Cornea, « ‘Luminisme’ et ‘Lumières’, ‘préparation’ et ‘début’ », dans Début et fin des Lumières en Hongrie, en Europe centrale et en Europe orientale, Budapest, Kiado – Paris, Éd. CNRS, 1987, p. 40 ; S. Lemny, « Die rumänische Aufkläruyng »,  Das achtzte Jahrhundert, Wonffenbüttel, 19, 1995, N° 1, p. 38-39.

Cornea (Paul),  « ‘Luminisme’ et ‘Lumières’, ‘préparation’ et ‘début’ », dans Début et fin des Lumières en Hongrie, en Europe centrale et en Europe orientale. Actes du sixième Colloque de Mátrafüred, 20-25 octobre 1984, Budapest, Kiado – Paris, Éd. CNRS, 1987, p. 37-43.

Cosma (Viorel), « Le Musicien Démètre Cantemir dans la littérature européenne du XVIII^e siècle », Revue des études sud-est européennes, Bucarest, 11, 1973, N° 4, p. 657-676.

Coudert (Allison P.), Leibniz and the kabbalah, Dordrecht, Kluwer, 1995.

The Impact of the kabbalah in the seventeenth century. The Life of Francis Mercury van Helmont. 1614-1698, Leiden, 1998.

Courville (Xavier de), Un Apôtre de l’art du théâtre au XVIII^e siècle : Luigi Riccoboni dit Lélio, I-III, Paris, Droz - Librairie théâtrale, 1942-1958.

Cross (Anthony), By the banks of the Neva : chapters from the lives and careers of the British in eighteenth-century Russia, Cambridge University Press, 1997.

Curtis (Mina), Anna Ivanovna and her era, 1730-1740 : a forgotten empress, New York, F. Ungar, 1974.

Cvirkun (Victor,) « Legendy i vymysly o žizni i dejatel’nosti Dimitrija Kantemira v Rossii », Revista de istorie a Moldovei, 5, 1994, N° 2, p. 14-19.

                David-Calvet (Marc), Farinelli : mémoires d’un castrat, Paris, Perrin, 1994.

Demeny (Lajos), « Dimitrie Cantemir si Biblia de la Bucuresti », Dacoromania, 7, 1988, p. 265-274.

De Michelis (Cesare G.), « Storie di spionaggio del XVIII secolo : in margine al rapporto di A. Kantemir con i fratelli Guasco », Annali del Dipartimento di studi dell’Europa orientale. Sezione storico-politico-sociale, 4-5, 1982-1983, p. 91-115.

Demskaja (A. A.), « Istorija odnogo zabytogo zaveščanija », dans Pamjatniki kul’tury. Novye otkrytija. Pis’mjennost’. Iskusstvo. Arheologija…1990, Moscou, Krug’’, 1992, p. 34-48.

Desgraves (Louis), Volpilhac-Auger (Catherine), Catalogue de la bibliothèque de Montesquieu à La Brède, Oxford, Voltaire Foundation, 1999.

Djuvara (Neagu M.), « Démétrius Cantémir philosophe de l’histoire », Revue des études roumaines, Paris, 13-14, 1974, p. 65-90.

Dorat (Claude-Joseph) Amilka, ou Pierre le Grand, Paris, 1767.

Duroselle (Jean-Baptiste), L’Idée d’Europe dans l’histoire, Paris, Denoël, 1965.

Dorris (George E.), Paolo Rolli and the Italian circle in London, 1715-1744, The Hague, Paris, Mouton and C-nie, 1967.

Družinin (V. G.), « Tri neizvestnye proizvedenija knjazja Antioha Kantemira », dans Žurnal Ministerstva Narodnago Prosvjaščenija, décembre, 1887, p. 1-11.

Dudoignon (Stéphane), dir., Islam de Russie : actes du colloque international de Kazan, (…) 1996, Paris, Maisonneuve et Larose, 1997.

Dupont (Pierre), Catherine, Anna, Élisabeth : pouvoir, influence de trois impératrices dans la Russie du XVIII^e siècle, Paris, Gutenberg XXI^e siècle, 2000.

Dupré de Saint-Maure (Jean-Pierre Emilie), Anthologie russe…, Paris, C. J. Trouvé, 1823, p. 102-111.

Durandin (Catherine), Histoire des Roumains, Fayard, 1995.

Dutu (Al.), «An interpretor of South-East European history : Titus de Moldavie », Revue des études sud-est européennes, Bucarest, VIII, 1970, n° 3, p. 517-523.

— « L’Abbé Prévost traducteur de l’Histoire ottomane de Cantemir », Revue de littérature comparée, 45, 1971, p. 234-237.

— « Démètre Cantemir et l’image de la civilisation européenne », Dacoromania, 2, 1974, p. 21-33.

— « Le “Grand Turc” est-il européen ? », dans Transactions of the Sixth International Congress on the Enlightenment, Oxford, 1983, p. 104-105.

Duzinchevici (Dorina), « Doua scrisori inedite de la Antioh Cantemir », Studii si cercetari de bibliologie, 13, 1973, p. 253-258.

Duzinchevici (Gh.), « Ceva nou asupra legaturilor lui Sobieski cu Moldova », Academia Româna. Memoriile Sectiunii istorice, 19, 1937, p. 283-300.

Dvoicenko-Markov (Demetrius), « Demetrius Kantemir and Russia », Balkan studies, 12, 1971, p. 383-398.

—      « Puškin i Dmitrij Kantemir », dans Korbu, 1976, p. 144-152.

Ehrard (Jean), « Les Oeuvres complètes de Montesquieu au XVIIIe siècle », dans Éditer Montesquieu au XVIII^e siècle, sous la dir. de Louis Desgraves, Bordeaux, Société des bibliophiles de Guyenne, 1999

Ehrhard (Marcelle), Un Ambassadeur de Russie à la Cour de Louis XV. Le Prince Cantemir à Paris (1738-1744), Paris, Les Belles lettres, 1938.

— « Lettres sur la nature et l’homme du prince Kantemir », Revue des études slaves, 34, 1957, p. 51-56.

— « La Satire ‘De l’éducation’ de A. D. Kantemir », Revue des études slaves, 38, 1961, p. 73-79.

Eleonskaja (A. S.), « Panegirik 1719 g. iz literaturnogo nasledija sem’i Kantemirov », Pamjatniki kul’tury. Novye otkrytija. Ežegodnik 1990, Moscou, Krug’’, 1992, p. 28-33.

Elizavetina (G. G.), « Tvorčestvo A. D. Kantemira v istoriko-literaturnoj končepčii V. Ja. Stojunina », dans Kurilov, 1999, p. 280-287.

Epifanov (P. P.), «’Ucenaja družina’ i prosvetitel’stvo XVIII veka »,  Voprosy istorii, 1963, n° 3, p. 37-53.

Ermuratskij (V. I.), Dmitrij Kantemir, Chisinǎu, 1973.

Etkind (Efim), Nivat (Georges), Serman (Ilya), Strada (Vittorio), dir., Histoire de la littérature russe. 1. Des origines aux Lumières, Paris, Fayard, 1992.

Evans (Morda R. J.), « Antiokh Kantemir and his German translators », The Slavonic and East European review, 36, 1957, N° 86, p. 150-158

— « Antiokh Kantemir and his first biographer and translator », The Slavonic and East European review, 37, 1958, N° 88, p. 184-195.

— « Recruitment of British personnel for the Russian service. 1734-1738 », Mariner’s Mirror, 47, 1961, p. 126-137.

Faroqhi (Suraiya), Subjects of the sultan. Culture and daily life in the Ottoman Empire, London, I. B. Tauris, 2000.

Fomin (Sergej V.), Kantemiry i izobrazitel’nyh materialah, Chisinǎu, Stiinta, 1988.

— « Nekropol’ Kantemira v Rossii », Kodry. Moldova literaturnaja, Chisinǎu, N° 5, 1993, p. 226-240.

Fontenelle, Entretiens sur la pluralité des mondes, Flammarion, Paris, 1998.

Frey (Axel), éd., Russian biographical archive, I-III, München, K. G. Saur, 2002.

Galland (Antoine), Journal d’Antoine Galland pendant son séjour à Constantinople. 1672-1673, éd. Charles Scheffer, I –II, Paris, 1881,

Gasparov (M. L.), éd., Russkaja literatura XVIII veka, Moscou, Slovo, 2001, p. 39-74.

Gemil (Tahsin), « Stiri noi din arhivele turcesti privitoare la Dimitrie Cantemir », Anuarul Institutului de istorie, Iasi, 10, 1973, p. 435-444.

— « Considérations concernant ‘l’Histoire ottomane’ de Démètre Cantemir », Dacoromania, 2, 1974, p. 155-166.

Georgescu (Valentin Al.), « Rénovation de valeurs européennes et innovations roumaines chez D. Cantemir : statistique descriptive, ethnopsychologie, histoire du droit, théorie de l’idée impériale », Revue des études sud-est européennes, Bucarest, 20, 1982, N° 1, p. 3-23.

Gesemann (Wolfgang), Die Entdeckung der unteren Volksschichten durch die russiche Literatur. Zur Dialektik eines literarischen Motivs von Kantemir bis Belinski, Wiesbaden, Otto Harrossowitz, 1972.

Gibbon (Edward), Histoire du déclin et de la chute de l’empire romain, I-II, Paris, Laffont,1983.

Giurescu (Constantin), Tractatul lui Constantin Cantemir cu austriacii, 1690, Bucarest, C. Göbl, 1910 (extrait de Convorbiri literare).

Giurescu (C. C.), « Une Relation inédite sur la campagne de Pierre le Grand en Moldavie, 1711 », Mélanges d’histoire générale, Cluj, 1927, p. 125-132.

Glagoleva (T. M.), « Materialy dlja polinago sobranija sočinenij kn. A. D. Kantemira », Izvestija otdelenija russkogo jazyka i slovesnosti Imp. Akademii Nauk, 11, 1906, N° 2, p. 98-143.

Gluhov (V. I.), « Kantemir i žanr stihotvornoj satiry », dans Kurilov, 1999, p. 76-94.

Gogoneata (Nicolae) « Scrisoarea lui Dimitrie Cantemir catre contele Golovkin », Revista de filozofie, 17, 1970, N° 1, p. 107-110.

Goncourt (Edmond de), Mademoiselle Clairon : d’après ses correspondances et les rapports de police de son temps, Paris, Slatkine, 1986.

Gordin (Michael D.), « The Importation of being earnest. The early St. Petersburg Academy of sciences », Isis, 2000, p. 1-31.

Gorovei (Stefan S.), « Cantemirestii. Eseu genealogic », Revista arhivelor, 35, 1973, N° 3, p. 481-512.

— « Miscellanea genealogica. 1. Note cantemiriene », Anuarul Institutului de istorie, Iasi, 21, 1984, p. 489-495.

— « Cantemirestii. Eseu genealogic », dans Dimitrie Cantemir (1673-1723), principe roman si carturar european, Iasi, Ed. Trinitas, 2003, p. 19-53.

Gradova (B. A.), « Rukopisi A. D. Kantemira », dans Istočniki po istorii otečestvennoj kul’tury v sobranijah i arhivah otdela rukopisej i redkih knig, Leningrad, 1983, p. 17-33.

— « Pervye perevody Antioha Kantemira », dans Issledovanija pamjatnikov pis’mennoj kul’tury v sobranijah i arhivah otd. rukop. i redkih knig, Saint-Pétersbourg, 1985, p. 46-57.

— « Neizvestnyj portret A. D. Kantemira », dans T’epolo i ital’janskaja živopis’ XVIII veka v kontekste evropejskoj kul’tury, Saint-Pétersbourg, Gosudarstvennyj Ermitaž, 1996, p. 18-19.

— « A. D. Kantemir – sostavitel’ pervogo russko-francuzskogo slovarja », dans A Window on Russia. Papers from the V International Conference of the Study group on eighteenth-century Russia, Gargnano, 1994. Ed. by Maria Di Salvo and Lindsey Hughes, La Fenice, 1996, p. 155-159.

Grasshoff (H.), « Kantemir and Fénelon », Zeitschrift für Slawistik, 1958, 3, p. 369-383

— Antioch Dmitrievič Kantemir und Westeuropa : ein russischer Schriftsteller des 18. Jahrhunderts und seine Beziehungen zur westeuropäischen Literatur und Kunst, Berlin, Akademie Verlag, 1966.

Grau (Conrad), Karp (S.), Voss (J.), Deutsch-russische Beziehungen im 18. Jahrhundert: Kultur, Wissenschaft und Diplomatie, éd. par, Wiesbaden, Harrassowitz, 1997.

Grebenjuk (V. P.), « D. Kantemir i F. Prokopovič. Literaturnaja polemika », dans Korbu, 1976, p. 174-181.

Grève (Claude de), Le Voyage en Russie : anthologie des voyageurs français aux XVIII et XIXe siècles, éd. par…, Paris, R. Laffont, 1990.

Grunwald (Constantin de), La Russie de Pierre le Grand, Paris, Hachette, 1953.

Guboglu (Mihai), « Dimitrie Cantemir – orientaliste », Studia et acta orientalia, Bucarest, 3, 1960, p. 129-160.

Guellouz (Suzanne), éd., Pierre-Daniel Huet (1630-1721). Actes du Colloque de Caen, Paris, 1997.

Gukovskij (Grigorij A.), Russkaja literatura XVIII veka, Moscou, Aspekt press, 1998.

Hallström (B. H.), Russian architectural drawings in the Nationalmuseum, Stockholm, V. Pettersons, 1963

Hammer (Joseph de), « Sur l’histoire ottoman du prince Cantemir », Journal asiatique, janvier-juin, 1824, p. 32-42.

Harea (Vasile), Dimitrie Cantemir si fiul sau Antioh, Iasi, Ed. Universitatii Al. I. Cuza, 1999.

Haupt (Gh.), « Studiu asupra naturii monarhiilor. Un document inedit al lui D. Cantemir », Studii, 4, 1951, p. 210-222.

Hazard (Paul), Paul Hazard, La Crise de la conscience européenne. 1680-1715, Fayard, 1985.

Heller (Michel) Histoire de la Russie et de son empire, Flammarion, 1999.

Holban (Maria), éd., Calatori straini despre Tarile Române, I-IX, Bucarest, Editura s̡tiinti̡ficǎ, 1968-1997.

Holban (Maria), Demeny (L.), « Originalul si traducerea latina a Diplomei lui Petru I data lui Dimitrie Cantemir cuprinzînd conditiile tratatului moldo-rus din 1711 », Studii, 26, 1973, N° 5, p. 1067-1078.

Hughes (Lindsey A.), Russia in the age of Peter the Great, New Haven (Conn.) – London, Yale University Press, 1998.

— Peter the Great : a biography, New Haven (Conn.), Yale University Press, 2002.

Hurmuzaki (Eudoxiu de), Documente privitoare la istoria românilor, Bucarest, 1876-

Hüttl-Folter (G.), « (Alt-)russische und kirchenslawische Konstruktionen in A. Kantemirs Fontenelle-Ubersetzung von 1730 », Zeitschrift für Slawistik, 33,1988, N° 6, p. 835-542.

Ionescu (Anca Irina), « Considérations sur la traduction du Livre sur le système de la religion des Musulmans de Cantemir par Sofronie Vračanski », Revue des études sud-est européennes, Bucarest, 15, 1977, N° 1, p. 101-112.

Iorga (N.), « Practica domneasca a unui ideolog », Academia Româna. Memoriile Sectiunii istorice, 16, 1935, p. 211-219.

— Istoria literaturii române în secolul al XVIII-lea, I-II, éd. Barbu Theodorescu, Bucarest, EDP, 1969.

Irimia (Mihaela), « Defoe and Cantemir : eighteenth-century explores, West and East », 1650-1850 : Ideas, aesthetics and inquiries in early modern era, 3, 1997, p. 239-250.

Ivanov (Leonte), éd., Printesa Cantemir. Portret de epoca si corespondenta inedita, Iasi, Ed. Universitatii Al. I. Cuza, 2005.

Jakunina (L. I.), « Otpečatok na šelku s izobraženiem Dimitrija Kantemira », dans Trudy gosudarstvennogo istoričeskogo muzeja. Vypusk XIV, Moscou, 1941, p. 83-91.

Jaquel (Roger), L’Astronome français Joseph-Nicolas Delisle, 1688-1768, et Christfried Kirch, 1694-1740, Paris, Bibliothèque nationale, 1976.

Joly (Robert), Le Tableau de Cébès et la philosophie religieuse, Bruxelles – Berchem, Latomus, 1963.

Kalačeva (S. V.), « Kantemir i rukopisnaja tradicija. Byl li Kantemir avtorom satiry ‘K Solicu. Na sostojanie sveta sego’ ? », Filologičeskie nauki, 1962, N° 4 (20), p. 175-183.

— « ‘Krasota preizličnaja…’ : guipoteza o liubovoj pesne Kantemira », dans Kurilov, 1999, p. 58-66.

Karp (Sergueï), Wolff (Larry), éd., Le Mirage russe au XVIII^e siècle, Ferney-Voltaire, Centre international d’étude du XVIII^e siècle, 2001.

Karpenko (A. I.), « U Istovov gogolavskoj pojemy ‘Mertvye duši’ », Voprosy russkoi literatury, 1985, vol. 1 (45), p. 36-37.

Karathanassis (A. E.), « Contribution à la connaissance de la vie et de l’œuvre de deux Grecs de la diaspora : Athanasios Kondoïdis et Athanasios Skidas », Balkan studies, 19, 1978, p. 159-184.

Kašnickij (I.), « Dvorec Kantemira », Bloknot aguitatora, 1982, N° 20, p. 48-56.

Kellog (F.), « Dwa studia z dziejów historiografii rumuńskiej XVII i XVIII w. (dzieła historyczne Mirona Kostyna I Dymitra Kantemira », Studia historyczne, 33, 1990, N° 2, p. 293-302.

Klioutchevski (Vassili O.), Pierre le Grand et son œuvre, trad. du russe par H. de Witte, Paris, Payot, 1991.

Kopanev (N. A.), « O Pervyh izdanijah satir A. Kantemira », XVIII vek, 15, 1986, p. 140-154.

Kopanica (L. N.), « Poetika satiričeskih proizvedenij F. Prokopoviča i A. Kantemira i intermedii pervoj poloviny XVIII v. », Voprosy russkoj literatury, 1985, vol. 1 (45), p. 30-36.

Korbu (X.), Čobanu (L.), éd., Nasledie Dmitrija Kantemira i sovremennost’, Chisinǎu, Cartija moldovenjaske, 1976.

Kumok (M. V.), « Rossijskij poslannik v Anglii A. D. Kantemir », Voprosy istorii, 1987, N° 2, p. 178-184.

Kurat (Akdes Nimet), Prut seferi ve barisi, Ankara, Türk tarih kurumu basimevi, 1951-1953.

— « Der Prutfeldzug und der Prutfrieden von 1711 », Jahrbücher für Geschichte Osteuropas, 10, 1962, p. 13-66.

Kurilov (Andrej S.), éd., Antioh Kantemir i russkaja literatura, Moscou, Nasledie, 1999.

Laffont-Bompiani, Le Nouveau dictionnaire des auteurs…, vol. II, Robert Laffont, 1994, p. 1660-1661.

— Le Nouveau dictionnaire des oeuvres, vol. V, Robert Laffont, 1994, p. 6566-6567.

Lapedatu (Alexandru), « Journalul principelui Iacob Sobieski, fiul regelui Ioan, asupra campaniei polone în Moldova la 1786 », Academia Româna. Memoriile Sectiunii istorice, 13, 1932-1933, p. 279-314.

Lavrov (Alexandre S.), « Le Progrès des Lumières et l’identité nationale : la Russie sous le règne de l’impératrice Anne Ioannovna vue par les voyageurs étrangers », dans La Recherche dix-huitièmiste : raison universelle et culture nationale au siècle des Lumières, éd. David A. Bell, Ludmila Pimenova, Stéphane Pujol, Paris, H. Champion, 1999, p. 47-59.

Le Blanc (Jean-Bernard), Lettres d’un Français…, La Haye, 1745.

Lehmann (Volkmar), « Sind die Satiren Kantemirs Barock ? Eine Untersuchung ihrer Metaphern als Stilkennzeichen », dans Festschrift für Alfred Rammelmeyer, éd. Hans-B. Harder, München, 1975, p. 143-174.

Leibniz (G. W.), Sämtliche Schriften und Briefe, Darmstadt, O. Reichl, puis Berlin, Akademie Verlag, 1923-

Lemny (Stefan), « J. L. Schmidt si destinul unei scrieri cantemiriene », dans Rumänisch-Deutsche Kulturinterferenezen, éd. Andrei Corbea, Iasi, Ed. Universitatii Al. I. Cuza, 1986, p. 166-168.

 –– Sensibilitate si istorie în secolul XVIII românesc, Bucarest, Meridiane, 1990.

 ––  « Die rumänische Aufklärung »,  Das achtzehnte Jahrhundert, Wonffenbüttel, 19, 1995, N° 1, p. 38-39.

— « Approches roumaines de l’histoire ottomane », Dix-huitième siècle, 28, 1996, p.23-36.

— Jean-Louis Carra, 1742-1793, parcours d’un révolutionnaire, Paris, L’Harmattan, 2000.

Leniaud (Jean-Michel), dir., Des Palais pour les livres : Labrouste, Sainte-Geneviève et les bibliothèques, Paris, Maisonneuve et Larose – Bibliothèque Sainte-Geneviève, 2003.

Lesure (Michel), Les Sources de l’histoire de Russie aux Archives nationales, Paris, Mouton et Co., 1970.

Lewis (Bernard ), Istanbul et la civilisation ottomane, J.-C. Lattès, 1990.

Ley (Francis), Le Maréchal de Münnich et la Russie au XVIII^e siècle, Paris, Plon, 1959.

Liechtenhan (Francine-Dominique), La Russie entre en Europe : Élisabeth I^re et la succession d’Autriche, 1740-1750, Paris, Éd. CNRS, 1997.

— Les Trois christianismes et la Russie : les voyageurs occidentaux face à l’Église orthodoxe russe, XV^e-XVIII^e siècle, Paris, Éd. CNRS, 2002.

Liu (Nicolae), « Dimitrie Cantemir, prince philosophe de Moldavie. Échos européens », Dix-huitième siècle, 15, 1983, p. 421-439.

Locatelli (Francesco), Lettere dalla Moscovia, 1733-1734, éd. Maria Chiara Pesenti, Bergamo, Pierluigi Lubrina Editore, 1991.

Lock (F. P.), Edmund Burke, I-II, Oxford, Clarendon Press, 1998- 2006.

Lockhart (Laurence), The Fall of the Safavī dynasty and the Afghan occupation of Persia, Cambridge University Press, 1958.

Lortholary (Albert-Bertrand), Le Mirage russe en France au XVIII^e siècle, Paris, Boivin - Éd. Contemporaines, 1951.

Lozinski (Grégoire), « Le Prince Antioche Cantemir, poète français », Revue des études slaves, 5, 1925, fasc. 3-4, p. 238-243.

— « Le Prince Cantemir et la police parisienne (1741) », Le Monde slave, 2, 1925, N° 2, p. 223-247.

— « Trois épisodes de l’ambassade de Cantemir à Paris », Le Monde slave, 2, 1925, N° 3, p. 402-421.

Lozovan (E.), « D. Cantemir et l’expansion russe au Caucase. 1722-1724 », Revue des études roumaines, Paris, 13-14, 1974, p. 91-105.

— « D. Cantemir, panégyriste de Pierre le Grand », Buletinul Bibliotecii române, Freiburg i. Br., 5, 1975-1976, p. 479-502.

— « ‘La Lettre sur la conscience’ de D. Cantemir », Revue des études roumaines, Paris, 15, 1975, p. 67-84.

— « D. Cantemir avant les Lumières », RIDS, Romansk Institut, Kopenhague, 1980, N° 77, p. 3-19.

— « Le Traité russo-moldave de 1711 », Revue des études roumaines, Paris, 16, 1981, p. 63-67.

— « Dimitrie Cantemir franc-maçon ? », Revue des études roumaines, Paris, 16, 1981, p. 68-71.

Lundbaek (Knud), T. S. Bayer, 1694-1738, pioneer sinologist, [London], 1986.

Luttervelt (R. Van), De « Turkse » schilderijen van J. B. Vanmour en zijn school, Istanbul, 1958.

Luynes (Charles-Philippe), Mémoires … sur la Cour de Louis XV…, Paris, Firmon-Didot, 17 vol., 1860-1865.

Lyscov (V. P.), Persidskij poxod Petra I : 1722-1723, Moscou, Izdat. MGU, 1951.

Maciuca (Constantin), Dimitrie Cantemir, Bucarest, Ed. Albatros, 1972.

Maigron (Louis), Fontenelle : l’homme, l’œuvre, l’influence, Genève, Slatkine, 1970.

Majkov (L. N.), « Knjazja Maria Kantemirova », Russkaja starina, 1897, p. 49-69, 401-417, 425-451, 225-253.

—      Materialy dlja biografii kn. A. D. Kantemira, Saint-Pétersbourg, 1903.

Marville (Claude-Henri Feydeau de), Lettres de M. de Marville, lieutenant général de police au ministre Maurepas (1742-1747, publiées par A. de Boislisle, I-III, Paris, H. Champion, 1896-1905.

Makarov (A. A.), « Vzgljad A. S. Puškina na A. D. Kantemira », dans Kurilov, 1999, p. 270-279.

Malia (Martin), L’Occident et l’énigme russe, Éd. du Seuil, 2003

Malita (Mircea), « Cantemir and Leibniz », Dacoromania, 2, 1974, p. 12-15.

Mantovanelli (Marina-Stefani), « Jacopo Amigoni : un inedita testimonianza europea nel carteggio di un artista veneziano », Paragone/Arte, 51, 2000, N° 32 (605), p. 63-88.

Mantran (Robert), Istanbul dans la seconde moitié du XVII^e siècle, Paris, A. Maisonneuve, 1962.

Marana (Jean-Paul), Lettre d’un Sicilien à un de ses amis, éd. Valentin Dufour, Paris, A. Quantin, 1883.

— Lettera di un Siciliano, éd. G. Almansi, Palermo, Sellerio, 1984.

Marchal (Roger), Fontenelle à l’aube des Lumières, Paris, 1997.

Marmontel (Jean-François), Mémoires, éd. Jean-Pierre Guicciardi et Gilles Thierriat, Paris, Mercure de France, 1999.

Marshall (F. H.), The Siege of Vienna by the Turks in 1683, Cambridge, University Press, 1925.

Massie (Robert K.), Pierre le Grand, Fayard, 1985.

Matei (Ion), « Le Maître de langue turque de Dimitrie Cantemir : Es΄ad Efendi », Revue des études sud-est européennes, Bucarest, 10, 1972, N° 2, p. 281-288.

Mavrocordatos (Nicolas), Les Loisirs de Philothée, éd. Jacques Bouchard Athènes : Association pour l'étude des lumières en Grèce ; Montréal, Presses de l'Université de Montréal, 1989.

Mazilu (Dan Horia), éd., Cronicari moldoveni, Bucarest, Ed. Militara, 1987.

Mazon (André), Cocron (Frédéric), éd., La Comédie d’Artaxerxès présentée en 1672 au tsar Alexis par Gregorii le pasteur,  Paris, Institut d’études slaves, 1954.

Mehmed (Efendi), Le Paradis des infidèles, Paris, La Découverte, 1981.

Meurs (Wim P. van), « Dimitrie Cantemir as strategist », Romanian civilization. A journal of Romanian and East Central European studies, 8, 1999, N° 2, p. 3-12.

Mihordea (V.), Note cu privire la Antioh Cantemir, Bucarest, 1946.

Miron (Paul), « ‘Istoria ieroglifica’ et les besoins immanents de la langue », Dacoromania, II, 1974, p. 266-277.

— Der Wortschatz Dimitrie Cantemirs : eine lexikalische Untersuchung von Divanul und Istoria ieroglifica, Frankfurt, 1978.

Mihaila (Gh.), « Antioche Cantemir biographe de son père Démètre Cantemir », dans Omagiu lui Virgil Cândea la 75 de ani, coordination : Paul H. Stahl, Bucarest, Ed. Académie roumaine, vol. II,  2002, p. 431-447.

Moldovanu (Dragos), « L’Ésotérisme baroque dans la composition de l’ Histoire hiéroglyphique », Dacoromania, 2, 1974, p. 197-224.

— Dimitrie Cantemir între Orient si Occident, Ed. Fundatiei culturale române, Bucarest, 1997.

— Dimitrie Cantemir între umanism si baroc. Tipologia stilului cantemirian din perspectiva figurii dominante, Iasi, Ed. Universitatii Alexandru I. Cuza, 2002.

Montesquieu, Œuvres complètes de Montesquieu, éd. André Masson, I-III, Ed. Nagel, 1950-1955.

— Œuvres complètes, éd. Roger Caillois, I-II, Gallimard, 1989-1990 (Bibliothèque de la Pléiade).

— Lettres familières du Président de Montesquieu à divers amis d’Italie, éd. Guasco, Rome, 1767.

— Lettres persanes, éd. Paul Vernière, Paris, Bordas, 1992.

Monod-Cassidy (Hélène), Un Voyageur philosophe au XVIIIme siècle : l’abbé Jean-Bernard Le Blanc, Cambdridge, Mass., Harvard University Press, 1941.

Morand (Pierre), Menzikof. Tragedie par Monsieur De Morand, La Haye, 1739.

Moraru (Mihai), « Formules oraculaires et leur rôle dans la technique narrative de Cantemir », Dacoromania, 2, 1974, p. 225-232.

Movila (Petru), La Confession orthodoxe de Pierre Moghila, métropolite de Kiev (1633-1646), éd. Antoine Malvy, Marcel Viller, Paris, Rome, 1927.

— Sinodul de la Iasi si Sf. Petru Movila. 1642-2002, Iasi, Trinitas, 2002.

Münnich (Ernest de), Mémoires sur la Russie de Pierre le Grand à l’Élisabeth I^re (1720-1742), éd. Francis Ley, Paris, L’Harmattan, 1997.

Musicescu (Maria-Ana), « Démètre Cantemir et ses contemporains vus à travers leur portraits », Revue des études sud-est européennes, Bucarest, 11, 1973, N° 4, p. 611-636.

Muthu (Mircea), « Dimitrie Cantemir – un Ianus balcanic », Studia Universitatis Babes-Bolyai. Series philologia, 18, 1973, fasc. 1, p. 3-13.

Nikolaev (S. I.), « Kto utešal Feofana Prokopoviča v 1730 godu ? », Russkaja literatura, Leningrad, 1989, N° 2, p. 191-193.

— « O Perevode pohval’noj ody M. Mettera 1737 g. », XVIII vek, 20, 1996, p. 249-251.

— « Kantemir Antioh Dmitrievič », dans Slovar’ russkih pisatelej XVIII veka, II, Saint-Pétersbourg, Nauka, 1999, p. 15-21.

Noica (C.), « Aristotelismul în Principatele române în sec. XVII-XVIII », Studii clasice, 9, 1967, p. 253-266.

— « Modelul Cantemir în cultura noastra sau Memoriu catre Cel de Sus asupra situatiei spiritului în cele trei tari românesti », Viata româneasca, 88, 1993, 1, p. 1-17.

Odesskij (M. P.), « Kantemir i Poup », Prometej, Moscou, 1990, N° 16, p. 251-261.

Ostrowski (Donald), Muscovy and the Mongols, Cambridge University Press, 1998.

Panaitescu (P. P.), « Le Prince Démètre Cantemir et le mouvement intellectuel russe sous Pierre le Grand », Revus des études slaves, 6, 1926, fasc. 3-4, p. 245-262.

— Dimitrie Cantemir. Viata si opera, Bucarest, Ed. Academiei, 1958.

— « Tratatul de alianta dintre Moldova si Rusia din 1711 », Studii, 1961, N° 4, p. 897-914.

Panfilova (E. M.), « A. D. Kantemir i A. P. Sumarokov : tvorčeskije pereklički », dans Kurilov, 1999, p. 198-209.

Paltanea (Paul), « Stiri despre familia domnitorului Antioh Cantemir », Anuarul Institutului de istorie, Iasi, 26, 1989, 1, p. 705-717 ; 27, 1990, p. 239-257.

Périlhou (Gilles), « Le Quartier du Fener, une enclave ? » dans Istanbul : à la recherche d’une métropole, Recherches, Université Paul Valéry Montpellier III, n° 13, 2001, p. 99-101.

Peskov (A. M.), Bualo v russkoj literature XVIII-pervoj treti XIX veka, Moskovskogo Universiteta, 1989.

Pierre le Grand, Journal de Pierre le Grand, depuis l’année 1698 jusqu’à l’année 1714…, éd. M. M. Chtcherbatov, Stochholm, 1774.

— Gistorija Svejskoj vojny. Podennaja zapiska Petra Velikogo, ed. T. S. Majkova, A. A. Preobraženskij, I-II, Moscou, Krug’’, 2004.

Pippidi (Andrei), « Constantin Brancovan entre l’abbé Prévost et l’abbé Brenner », Revue de littérature comparée, 45, 1971, p. 228-234

— Hommes et idées du Sud-Est européen à l’aube de l’âge moderne, Bucarest, Ed. Academiei – Paris, Éd. CNRS, 1980.

— Byzantins, Ottomans, Roumains. Le Sud-est européen entre l’héritage impérial et les influences occidentales, Paris, H. Champion, 2006.

Platon (Alexandru-Florin), « Impactul aristotelic asupra gândirii medievale a Occidentului latin », Anuarul Institutului de istorie, Iasi, 30, 1993, p. 215-235 ; 31, 1994, p. 155-169.

— « Medieval Aristotelianism : Western and Eastern impact », Analele stiintifice ale Universitatii Al. I. Cuza din Iasi, 37-38, 1991-1992, p. 87-96.

Ploesteanu (Grigore), « Alte ecouri europene ale operei lui Dimitrie Cantemir », Vatra, 1986, N° 2, p. A.

— « Receptarea Istoriei Imperiului otoman de Dimitrie Cantemir în lumea germana », Anuarul Institutului de cercetari socio-umane Gheorghe Sincai, Târgu-Mures, 2, 1999, p. 42-68.

— « Receptarea Istoriei Imperiului otoman de Dimitrie Cantemir în Franta », Studia Universitatis Petru Maior. Historia, Târgu-Mures, 1, 2001, p. 49-66.

— « Anton Friedrich Büsching si Dimitrie Cantemir », Studia Universitatis Petru Maior. Historia, Târgu-Mures, 2, 2002, p. 94-120.

— « Noi contributii privind receptarea Istoriei Imperiului otoman de Dimitrie Cantemir », Studia Universitatis Petru Maior. Historia, 3, 2003, p. 97-111.

— « Aspecte ale receptarii operei lui Dimitrie Cantemir la maghiari », Simpozion : comunicarile celui de-al XIII-lea simpozion al cercetatorilor români din Ungaria », Giula, 2004, p. 49-65.

—      « Receptarea Istoriei Imperiului otoman de Dimitrie Cantemir în Italia », Studia Universitatis Petru Maior. Historia, Târgu-Mures, 4, 2004, p. 76-92.

 —   Receptarea operei si a personalitatii lui Dimitrie Cantemir în Europa, Târgu Mures,  2007.

Poghirc (Cicerone), « Conceptions glottogoniques au début du siècle des Lumières », Dacoromania, 2, 1974.

Pop (Emil), « Dimitrie Cantemir si Academia din Berlin », Studii, 22, 1969, N° 5, p. 825-847.

Poussou (Jean-Pierre), Mézin (Anne), Perret-Gentil (Yves), dir., L'Influence française en Russie au XVIIIe siècle, Paris, Institut d'études slaves – Presses de l'Université de Paris-Sorbonne, 2004.

Prijma (F. Ja.), Russkaja literatura na zapade, Leningrad, Nauka, 1970, p. 3-57.

Radovskij (M. I.), Antioh Kantemir i Peterburgskaja Akademija Nauk, Moscou – Leningrad, Akademija Nauk, 1959.

Raeff (Marc), Politique et culture en Russie, 18^e-20^e siècles, Paris, École des hautes études en sciences sociales, 1996.

Rafikov (A. H.), « Dmitrij Kantemir i ego Katehizis na tureckom jazyke », dans Knigopečatanie i knižnye sobranija v Rossii do serediny XIX veka, Leningrad, Biblioteka Akademii nauk, 1979, p. 134-141.

Reading (Douglas K.), The Anglo-Russian commercial treaty of 1734, New Haven, Yale University Press, 1938.

Recke (Walther), Die Verfassungspläne der russichen Oligarchien im Jahre 1730, und die Thronbesteigung der Kaiserin Anna Ivanovna, Berlin, G. Reiner, 1911 (extrait de Zeitschrift für Osteuropäische Geschichte, vol. II). 

Richer (Liselotte), Leibniz und sein Russlandbild, Berlin, Akademie Verlag, 1946.

Romanescu (Marcel), « Cantemir, Montesquieu si Marsigli », dans In amintirea lui C. Giurescu, Bucarest, 1944, p. 413-434.

Ropert (André), La Misère et la gloire : histoire culturelle du monde russe de l’an mil à nos jours, Paris, A. Colin, 1992.

Roscioni (Gian Carlo), Sulle trace del’ « Esploratore turco », Milano, Rizzoli, 1992.

Saint-Priest, Mémoires sur l’Ambassade de France en Turquie et sur le commerce des Français dans le Levant, Paris, 1877.

Saint-Simon, Mémoires complets et authentiques du duc de Saint-Simon, éd. Adolphe Chéruel, 20 vol., Paris, 1856-1858.

Sebag (Paul ), « Sur deux orientalistes français du xvii^e siècle : F. Petis de la Croix et le sieur de la Croix »,  Revue de l’Occident musulman et de la Méditerranée, N° 25, 1978.

Serban (Constantin), « Jurnalul lui Ivan Ilinski. 1721-1730 », Studii, 8, 1955, N° 5-6, p. 119-135.

— « Démètre Cantemir dans l’historiographie roumaine et étrangère », Revue roumaine d’histoire, 12, 1973, N° 5, p. 919-945.

— « Les Préliminaires de l’époque phanariote », dans Symposium. L’époque phanariote, Thessalonique, 1974, p. 29-39.

— « O Scrisoare din exil a lui Dimitrie Cantemir », Revista istorica, 5, 1994, N° 5-6, p. 557-561.

Serman (Il’ja) « Kantemir i Bualo. Problema literaturnoj orientacii », dans Russia and the world of the eighteenth century, ed. by R. P. Bartlett et al., Columbos, Slavica publ., 1988, p. 634-650.

— « Antiokh Kantémir (1709-1743 », dans ETKIND (Efim) et al., 1992 (voir supra), p. 366-373.

— « Vozmožna li reconstrukcija zamysla ‘Petridy’ Kantemira », Study Group on Eighteenth-Century Russia. Newsletter,1993, N° 21, p. 17-21

— « Antioh Kantemir i Frančescko Al’garotti », dans A Window on Russia. Papers from the V International Conference of the Study group on eighteenth-century Russia, Gargnano, 1994. Ed. by Maria Di Salvo and Lindsey Hughes, La Fenice, 1996, p. 148-154.

— « Antioh Kantemir i Frančescko Al’garotti », XVIII vek, 21, 1999, p. 53-61 (variante du texte précédent).

— Literaturnoe delo Karamzina, Mosou, Rossijkij gosudarstvennyj gumanitarnyj universitet, 2005.

Sesan (Milan Pavel), « Leibniz und Cantemir », Studia leibnitiana, 2, 1970, Heft 1, p. 135-139.

Shiloah (Amnon ), La Musique dans le monde de l’islam. Une étude socio-culturelle, Fayard, 2002.

Silbajoris (Rimvydas), Russian versification. The theories of Trediakovskij, Lomonosov and Kantemir, New York, London, Columbia University Press, 1968.

Šimko (I.), « Novyja dannyja k’ biografii Kn. Antioha Dmitrieviča Kantemira i ego bližajših’’ rodstvennikov’’ », Žurnal’’ Ministerstva narodnago prosvjaščenija, avril, p. 352-425 ; juin, 1891, p. 252-333.

Simmons (Ernest J.), English literature and culture in Russia. 1553-1840, Cambridge Mss., 1935.

Šmidt (H.), « Russkaja tema v naučnoj publičistike g. Galle i gall’skogo universiteta v seredine XVIII veka », XVIII vek, 21, 1999, p. 108-118.

Smith (G. S.), « An Unknown translated panegyric poem of 1737 : Michael Maittaire and Prince Antiokh Kantemir », Slavonic and East European Review, 55, 1977, N° 2, p. 161-171.

— « The Most proximate West : Russian poets and the German academicians, 1728-41 », dans Russia and the world of the eighteenth century, ed. by R. P. Bartlett, A. G. Cross, Karen Rasmussen, Columbos, Slavica publ., 1988, p. 360-371.

Sorohan (Elvira), Cantemir în cartea hieroglifelor, Bucarest, Minerva, 1978.

Spuler (Bertold), « Die europäische Diplomatie in Konstantinopel bis zum Frieden von Belgrad (1739) », Jahrbücher für Kultur une Geschichte der Slaven, XI, 1935, p. 53-115, 171-22, 313-366.

Stark (V. P.), « Antioh Kantemir, evgenika i ‘Tabel’ o rangah’ », dans Izvestija russkogo genealogičeskogo obščestva, Saint-Pétersbourg, 3, 1995, p. 44-53.

Stoicescu (Nicolae), « Demeter Cantemir and Niccolo Machiavelli », Dacoromania, 2, 1974, p. 146-154.

Streinu (Valeriu), « Cu privire la Compendiolum universae logices institutionis al lui Dimitrie Cantemir », Probleme de logica, vol. IV, Bucarest, Ed. Academiei, 1972, p. 91-107.

Sulea-Firu (I.), « O Scriere inedita a lui Dimitrie Cantemir – Monarchiarum physica examinatio », Studii si cercetari de bibliologie, Bucarest, 5, 1963, p. 267-275.

Taralunga (Ecaterina), Dimitrie Cantemir. Contributii documentare la un portret, Bucarest, Ed. Minerva, 1989.

Tappe (E. D.), « Another specimen of Dimitrie Cantemir’s map of Moldavia », Revue des études roumaines, Paris, 3-4, 1957, p. 220.

Tertecel (Adrian), « Informatii noi privind campania militara otomana din 1711 în Moldova. ‘Jurnalul’ lui Ahmed bin Mahmud », Revista istorica, 1992, N° 7-8, p. 793-802.

Tertecel (Adrian), « Izbucnirea razboiului ruso-otoman din 1710-1711 pentru stapînirea bazinului Marii Negre : un izvor narativ otoman », Revista istorica, 5, 1994, N° 11-12, p. 1197-1209.

Tournefort (Joseph Pitton de), Relation d’un voyage du Levant fait par ordre du roi, Paris, 1717.

Toynbee (Arnold J.), A Study of history, I-X, Oxford University Press, 1934-1954.

Treat (Ida Frances), Un Cosmopolite italien du XVIIIe siècle : Francesco Algarotti, Trévoux, 1913. 

Trevor-Roper (Hugh), « Dimitrie Cantemir’s Ottoman history and its reception in England », Revue roumaine d’histoire, 24, 1985, N° 1-2, p. 51-66.

Truter (Tiberiu), « Aspecte inedite privind relatiile lui Dimitrie Cantemir cu Academia din Berlin », Forum, 1971, N° 10, p. 75-85.

Unbegaun (B. O.), La Versification russe, Paris, Librairie des cinq continents, 1958.

Ursu (N. A.), « Note la bibliografia lui Dimitrie Cantemir », Cronica, Iasi, 32, 1997, N° 5, p. 10.

— « Ioan Nemisescu, autorul primei traduceri românesti a operei lui Dimitrie Cantemir, Descriptio Moldaviae », Arhivele Moldovei, 3-4, 1996-1997, Iasi, 1999, p. 7-21.

Uspenskij (B. A.), Šiškin (A. B.), « Trjediakovskij i jansjenisty », Simvol, Paris, N° 23, 1990, p. 148-149

Vaida (Petru), « Dimitrie Cantemir si Andrei Wissowatius. Contributii la problema izvoarelor umanismului lui Cantemir », Revista de filozofie, 12, 1965, 1, p. 37-78.

— Dimitrie Cantemir si umanismul, Bucarest, Minerva, 1972.

Vallese (Torquinio), Paolo Rolli in Inghilterra, Milano, 1938.

Vandal (Albert), Une Ambassade française en Orient sous Louis XV. La Mission du marquis de Villeneuve (1728-1741), Paris, 1887.

Varenbergh (Émile), « Correspondance du marquis de Ferriol, ambassadeur de Louis XIV à Constantinople », Annales de l’Académie d’archéologie de Belgique, Anvers, 26, 1870, 6, p. 481-865.

Vascenco (Victor), « Sur le nom de personne Cantemir », Revue roumaine de linguistique, 15, 1970, N° 5, p. 515-517.

Veinstein (Gilles), « La Prise de Constantinople et le destin des Zimmî Ottomans », Archivum ottomanicum, 23, 2005-2006, p. 335-346.

Venturi (Franco), « Incontri cosmopoliti : Lomellini e Cantemir », Rivista storica italiana, 103, 1991, fasc. 2, p. 544-556.

Verwaest (Jean), « Un Hobereau de Saintonge, Louis Guinot, seigneur de Monconseil », s.l.n.d. (exemplaire dans la possession de la Médiathèque Michel Crepeau, La Rochelle, qui nous a procuré une photocopie du texte).

Veselitskij (V. V.), Antioh Kantemir i razvitie russkogo literaturnogo jazyka, Moscou, Nauka, 1974.

Veselovskij (A. A.), Kantemir’’ – perevodčik’ Goracija, Petrograd, Akademii Nauk, 1914.

Vodarskij (Ja. E.), Zagadki Prutskogo pohoda Petra I, Moscou, Nauka, 2004.

— « Legendy Prutskogo pohoda Petra I (1711 g.) », Otečestvennaja istorija, 2004, N° 5, p. 3-26 (texte en ligne à l’adresse suivante : http://regiment.ru/lib/C/81.htm).

Voltaire, Les Oeuvres complètes de Voltaire, éd. Th. Besterman, puis W. H. Barber, Genève, Institut du Musée Voltaire, puis Oxford, Voltaire Foundation, 1968-.

— Dialogues et anecdotes philosophiques, éd. Garnier Frères, Paris, 1966.

— Essai sur l'histoire générale et sur les moeurs et l'esprit des nations, Genève, 1756.

— Lettres philosphiques, Amsterdam, 1734.

— Voltaire électronique, Voltaire Foundation Ltd. – Chadwyck-Healey Ltd. 1998.

Voroncov (Mihajl L.), Arhiv’ knjazja Voroncova, Moscou, 1870-1895.

Weber (Friedrich Christian), Mémoires anecdotes d’un ministre étranger résidant à Petersbourg […] pour servir à l’histoire de l’empire russien sous le règne de Pierre le Grand, 2^nd éd., La Haye, J. Van Duren, 1737.

Winckelman (Johann J.), Briefe, éd. Walther Rehms, I-IV, Berlin, W. de Gruyter, 1952-1957.

Wortley Montague (Mary), Lettres choisies de Lady Montague. Traduit de l’anglais, Paris, 1853.

Wright (Owen), Demetrius Cantemir : the collection of notations. Vol. I-II, [London], School of oriental and African studies, 1992 - Ashgate, Aldershot, 2000.

Xenopol (A.D.), Études historiques sur le peuple roumain, Jassy, 1887.

Zaïmova (Raïa), Correspondance consulaire des ambassadeurs de France à Constantinople. 1668-1708. Inventaire analytique , Paris, Archives nationales, 1999.

Zapadov (A. V.), Poety XVIII veka. A. Kantemir, A. Sumarokov, V. Majkov, M. Heraskov, Moskovskogo universiteta, 1984, p. 32-61.

Zitser (E. A.), The transfigured kingdom : sacred parody and charismatic authority at the court of Peter the Great, Ithaca (NY), Cornell University Press, 2004.

Zub (Alexandru), « Sur la causalité historique dans l’œuvre de Démètre Cantemir », Dacoromania, 2, 1974, p. 172-183.

Žudin (I. M.), Vse o Dmitrovske, Orel, 1997.

Mihai Maxim, DIMITRIE CANTEMIR (1673-1723),

HISTORIANS OF THE OTTOMAN EMPIRE

C. Kaf ada r H. Kar at eke C. Flei scher

© Copyright by the editors of the Historians of the Ottoman Empire

(http://www.ottomanhistorians.com/)

http://www.ottomanhistorians.com/database/pdf/cantemir_en.pdf

LIFE

Referred to as Qantemir or Qantemiroġlu in Turkish

sources, Dimitrie Cantemir was born on 15 Rajab 1084

/26 October 1673 in the town of Sǎlişteni within the borders

of the Principality of Boġdan (Moldavia). He was

the son of Constantin Cantemir (1096-1104/1685-93), a

mercenary of peasant origin who later became the Prince

(Voivode) of Boġdan. After seventeen years of service

in the Polish army his father became aide-de-camp of

the Wallachian prince Grigore I Ghica (d. 1085/1674).

Being illiterate himself, Constantin did his best to provide

a good education for his sons Antioh and Dimitrie,

both of whom would later become princes of Boġdan.

D.C. studied Latin, Greek, literature, and philosophy

with Jeremias Cacavelas (d. > 1109/1698).

Constantin had been living in Istanbul since 1099

/1688 when he died in Rajab 1104/March 1693. Upon

his father’s death, young Dimitrie became the prince of

Boġdan instead of his older brother Antioh, who was the legal heir. It is possible that

the boyars preferred the younger prince because they thought that it would be easier

to control him. D.C.’s rule lasted only three weeks, however, because of the opposition,

intrigues and the large amounts of money spent by the Wallachian voivode

Constantin Brancoveanu (d. 1126/1714). After he returned to Istanbul, D.C. studied at

the Academy of the Ecumenical Patriarchate with chief translator Alexander Mavrocordatos

(d. 1111/1709), geographer Meletius (d. 1116/1714) who was the Archbishop

of Arta, grammarian Iacomi (d. ?), and Chrisantos Notaras (d. 1143/1731) who

later became the Patriarch of Jerusalem. D.C. also studied Turkish with Yanyalı Es-

ʿad Efendi (d. 1142/1729-30) and Turkish music and ṭanbūr with Kemānī Aḥmed Çelebī

(d. 1132/1720) and Ṭanbūrī Angeliki (d. 1101/1690). D.C.’s fame as an excellent

ṭanbūrī not only won him access to the households of high-ranking officials but also

enabled him to entertain his friends at his palace in Ortaköy.

His guests included prominent statesmen such as the Crimean Khan’s chamberlain

Davul ʿİsmāʿīl Efendi (d. ?), his assistant treasurer Laṭīf Çelebī (d. ?) who studied

music with D.C., İbrāhīm Paşa (d. ?) who held the office of the treasurer during the

grand vizierate of Qara Muṣṭafā Paşa (d. 1095/1683), defterdār Firārī Ḥasan Paşa (d.

after 1113/1701-02), Rāmī Meḥmed Paşa (d. Dhulhijja 1118/March 1707), and artists

such as Levnī (d. 1144/1732). D.C. was also interested in art collecting, painting, and

2

architecture. He drew plans for several churches in Russia where he took refuge after

1123/1711.

D.C. recognized the weaknesses of the Ottoman army after he participated in the

Battle of Zenta in 1108/1697 on the Ottoman side with the Moldavian forces under

the command of his brother Antioh Cantemir. Following the defeat at Poltava (1121

/1709) and after the Swedish King Charles XII took refuge in the Ottoman Empire,

war with Russia began (1120/1710). In accordance with the suggestion of the Crimean

Khan Devlet Girāy (d. after 1125/1713), D.C. was elected the Voivode of Boġdan

(3 Shawwal 1122/25 November 1710). According to the historian Neculce (d.

1157/1745), D.C.’s close friend Davul İsmāʿīl, the chamberlain and chief treasurer of

the Khan, played a significant role in this appointment.1

During his reign (3 Shawwal 1122-25 Jumada I 1123/25 November 1710-11 July

1711) D.C. became convinced that the Ottoman Empire had entered a period of decline.

He switched his allegiance to the Russians. According to one report, D.C. petitioned

Istanbul for permission to contact the tsar in order to learn about Russian plans

and was granted total freedom by the trusting Ottoman government.2 This was immediately

before his secret negotiations with Tsar Petro I (d. 1137/1725) regarding his

defection that began in Dhulqada 1123/January 1711. Most of the boyars supported

D.C.’s actions. D.C.’s conduct, however, resulted in the deaths of many Moldavians

in battle and the pillage of the country by Crimean forces. Not trusting the local rulers

thereafter, the Ottoman government followed a policy of direct appointment for the

office of the voivode in Moldavia for nearly a century (1123-1236/1711-1821) and

assigned to this position only Phanariots who were former translators at the imperial

council (dīvān-ı hümāyūn).

When the Ottoman-Tatar allied forces defeated the Russian-Moldavian league at

the Battle of Stanileşti-Falciu (Falçi) near the River Prut, many soldiers of the losing

side fell captive to the victors. As a result of the Treaty of Prut between the Ottomans

and Russians D.C. took refuge in Russia and became an advisor to the tsar. 448 boyars

including Neculce as well as 4.000 Moldavian commoners followed him to Russia.

In accordance with the promises he made at Lutsk, Tsar Petro I initially granted

D.C. the Kharkov region. Due to the proximity of that region to the Crimea, however,

he later brought D.C. to Moscow, granted him a town of 15.000, an annual salary of

6000 rubles, and two mansions in Moscow.3 Following his wife Casandra’s death

D.C. fell ill briefly. Six years later, in 1131/1719, he married for the second time.

Three years after his second marriage he went on a Caucasian expedition as Tsar Petro’s

advisor on Eastern affairs and travelled to Derbend in Daghestan. In Dhulhijja

1134/September 1722, he paid a visit to Astrakhan. When his illness relapsed, however,

he returned to Moscow and died there on 19 Dhulqada 1135/21 August 1723.

WORKS

① Historia incrementorum atque decrementorum Aulae Othomanicae (Longer

title: Demetrii Principis Cantemirii incrementorum et decrementorum Aulae Othman

3

[n]icae sive Aliothman[n]icae Historiae a prima gentis origine ad nostra vsqve tempora

dedvctae libri tres)

D.C. began writing this work in Istanbul, continued after 1711 in Russia, and

completed it in 1717. After D.C.’s death, his son Antioh Cantemir managed to get the

first English translation of this work published during his embassy in Paris and London

(London, 1734-35). French (Paris, 1743) and German (Hamburg, 1745) translations

and the second English edition of the work (London, 1756) appeared in the

years that followed. The first Romanian translation was published in 1876, and two

Turkish editions appeared in 1979 and 1998. All of these translations of D.C.’s work

were based on its original English translation.

Up until the publication of Joseph von Hammer’s studies, the translations of

D.C.’s work into Western languages constituted the principal source of reference on

Ottoman history, especially for European diplomats. Hammer criticized D.C. strongly

and argued that he was extremely ignorant about Ottoman language and institutions.4

It turns out, however, that Hammer did not have access to an accurate translation of

D.C.’s work. In 1984 Virgil Candea discovered and published an autograph copy of

Historia at the Houghton Library of Harvard University.5 According to Candea, “the

comparison of the original Latin text with its English translation published by N.

Tindal in 1734-35 reveals an unexpected truth, that Tindal and all translators after

him who used his rendition published an abridged version of the work.” Candea

found that Tindal not only omitted certain passages from the original text but also

made inappropriate changes and failed to provide the quotations in Arabic letters.6

D.C., on the contrary, transliterated Ottoman terms in both the Arabic and Latin alphabets.

The unexpected discovery of Historia’s original copy in Latin to a certain

extent compensates for the dearth of documents at the Prime Minister’s Archives in

Istanbul.7 According to Andrei Pippidi, Historia was first written in Greek between

1118-22/1706-10, completed after 1126/1714 (the date of the last event mentioned is

1717), and translated into Latin.8

According to D.C., the decline (decrementa) of the Ottoman state began immediately

after the last significant Ottoman territorial gain, namely the annexation of

Podolya as the result of the 1672 expedition of Qamaniçe (Kamianets-Podilsky). The

defeat at Zenta, which D.C. witnessed, appears to have made a strong impression on

the author. Marsigli (d. 1141/1730) and Montesquieu (d. 1168/1755) propagate

D.C.’s concepts of incrementa and decrementa in their works.

The Harvard manuscript of Historia in Latin, which D.C. corrected himself, contain

sections entitled Praefatio (p. 1-40), Incrementa (Libres I-II; p. 1-246), Decrementa

(Lib. III; p. 247-530), Annotationes (ad Lib. I-II; p. 1-279) and Annotationes

(ad Lib. III; p. 1-206). The 1064-page copy consists of a 579-page main text and a

485-page section including notes on Ottoman institutions and civilization. The chronological

part of the work begins with Süleymān Şāh (611/1214) and continues up to

the year 1123/1711.

4

In the long preface (Praefatio) to his work D.C. compares the Muslim and Christian

calendars (Hegira cum Aera Christiana comparata) and discusses the subject of

the Turkish people and their name (De gente et nomine Turcarum). Following Hvāce

Saʿdeddīn (d. 1007/1599), D.C. also traces the genealogy of the House of ʿOs̱mān

back to Yāfes, the son of Noah (Genealogia Prosapiae Aliothmanae).

While the first part of the work deals with the rise (Incrementa) of the Ottoman

state, the second part focuses on its decline (Decrementa). The first part begins with

Süleymān Şāh and covers the period until the annexation of Podolya region from

Poland as the result of the Qamaniçe expedition (1083/1672) during the reign of

Meḥmed IV (1058-98/1648-87). In this part, the titles are arranged chronologically

according to the names of Ottoman rulers and include the nicknames of some of the

sultans. For example, “Sultan Murad I. Chodavendikiar,” “Ildirim Baiezid,” “Mehemed

Fatih,” “(I.) Selim, cognomento Javuz,” “Suleiman I., cognomine Canuni,” “Sultan

Selim II. cognomento Mest” are six of his titles. Although it is generally accepted

today that Bāyezīd I (791-804/1389-1402) was the first Ottoman ruler to use the title

“Sultan” and Mehmed II (848-50/1444-46 and 855-886/1451-81) to call himself “Padişah,”

D.C.’s use of both “Sultan” and “İmperator/Padişah” for Orḫān Beg suggests

that he was influenced by the official ideology of his time.

The second part of the work, entitled Decrementa Aulae Othmanicae, deals with

the decline of the Ottoman Empire. It is arranged, like the first part, chronologically.

This section covers the period between 1083-1123/1672-1711, which corresponds to

the reigns of sultans from Meḥmed IV to Aḥmed III (1115-42/1703-30). Since the

work was completed in Russia, the last pages are entitled “Petro I, the Ruler of the

Russian-Greeks” (Petrus Primus, Russo-Graecorum Monarcha). This part of Historia,

which relates the developments during D.C.’s lifetime, is of greater historical

value because the author refers to both his own personal experiences and to the eyewitness

accounts of his family and friends to describe both the region (Eastern and

Central Europe) and the time period under discussion. For example, D.C. participated

in the historically significant expeditions of Zenta (1108/1697) and Prut (1123/1711)

and met with prominent Ottoman and European statesmen.

Despite chronological inadequacies, the ‘Notes’ (Annotationes) are still valuable

because they include important information about Ottoman civilization.9 Sections in

which D.C. relates Ottoman realities he witnessed are the liveliest parts of the work.

He includes colorful and interesting stories and his personal observations and opinions.

In Historia, D.C. goes beyond simply relating the events and includes a social,

economic and cultural evaluation. He reveals the reasons behind and connections

between the events he describes.

D.C. only referred to a limited number of written sources and did not record his

citations correctly. Perhaps the former voivode of Boġdan wrote the work during his

hurried escape to Russia after the Battle of Prut without the help of the first version of

Historia or other documents. Later the prince complained about the lack of good

libraries in Russia. Lack of access to Ottoman texts may be the reason why D.C.’s

5

Historia does not mention the name of Kātib Çelebī (d. 1067/1657), one of the most

famous authors of the 17th century.

② Descriptio Moldaviae

The work was composed in 1128/1716 at the request of the Berlin Academy, of

which D.C. was a member since 1714. It focuses on relations between the Ottoman

state and the Principality of Moldavia. This monograph was written in Latin and later

published in German (1769-70 and 1771), in Russian (1789), and in Romanian

(1825). The detailed and accurate map of the Principality of Moldavia, which he also

included, was later published separately for the first time in 1745 in Amsterdam.

The work consists of 3 parts: 1. Geography, 2. Politics, 3. Religion and Education.

D.C. displays competency in geography, linguistics, and sociology throughout this

volume. Especially important for Ottomanists are the 2nd (the election of voivodes of

Boġdan), 4th (the yearly or three-yearly approval of ruling voivodes), 13th (Boġdan’s

former and current incomes), and 14th (the tributes and offerings paid by Boġdan to

the Sublime Porte) sections of Part II. In other sections D.C. focuses on the autonomy

of the principality and Ottoman-Romanian commercial relations.

③ Vita Constantini Cantemyrii

In this work D.C. relates the life of his father and his struggle against his rival

Constantin Brancoveanu (d. 1126/1714), the voivode of Wallachia. Composed in Latin

and completed between 1714-1716, the Vita was first published (in Russian) in

1783.

„ Hronicul vechimii a Romano-Moldo-Vlachilor

After completing Descriptio Moldaviae, D.C. worked from 1717 until his death on

a comprehensive work in Romanian entitled Hronicul vechimii a Romano-Moldo-

Vlachilor (The History of the Antiquity of Romanians). It treats the Latin origins of

the Romanian people and the continuity of their settlement in the Carpathian-Danube-

Black Sea region. Although D.C. was not able to complete this work, two complete

volumes were published in 1835-36. The critical edition of two drafts in Latin, entitled

De antiquis et hodernis Moldaviae nominibus ve Historia Moldo-Vlachica,

were also published in Bucharest in 1983.

D.C. is known to have planned a work on the administration and institutions of the

Ottoman state entitled De regimine othomanidum politico or De regimine Othmani

imperii, which would have included sections entitled “De disciplina othomanidum civili

ac morali,” “De moribus ac indole huius gentis,” and “De disciplina eorum militari”.

10 Another less known work by D.C. on Ottoman civilization and religious life is

Kniga sistima ili sostoyaniye muhammedanskiya religii, which was published in Russian

in St. Petersburg in 1722.11 In this work D.C. treats topics like Turco-Muslim

calligraphy, the superiority of dervishes to Christian monks, the beauty of the language

of the Quran, and the prohibition of forced conversion in Islam. The Ottoman

6

history entitled Historia incrementarum atque decrementarum Aulae Othomanicae,

the work on Muslim doctrine entitled Kniga sistima and the book on Ottoman administration

entitled De regimine Othmani Imperii were probably conceived of as a trilogy

by D.C. In conclusion we would like to recognize D.C.’s personal contribution

to Ottoman civilization as a noted musician.12

BIBLIOGRAPHY

① Historia incrementorum atque decrementorum Aulae Othomanicae

Manuscript: Cambridge, Mass., Harvard University, Houghton Library MS Lat

224, 3 books, 1064 pages (I consulted this copy).

Editions: (1) Crešterile ši descrešterile Imperiului Otoman. Facsimile edition of

the manuscript Lat-124 [i.e., 224] at Houghton Library, Harvard University, Cambridge,

Mass., with an introduction by Virgil Cândea (Bucharest, 1999). (2) Demetrii

Principis Cantemirii incrementorum et decrementorum Aulae Othman(n)icae sive

Aliothman(n)icae Historiae a prima gentis origine ad nostra usque tempora deductae

libri tres. Praefatus est: Virgil Cândea; critice edidit: Dan Sluşanschi (Timişoara,

2001).

Translations: The history of the growth and decay of the Othman empire... Written

originally in Latin, by Demetrius Cantemir, late prince of Moldavia. Tr. into English,

from author’s own manuscript, by N. Tindal... Adorn’d with the heads of the Turkish

emperors, ingraven from copies taken from originals in the grand seignor’s palace,

by the late sultan’s painter. Trans. N. Tindal (London, 1734-35); 2. edition: (London,

1756). Other translations based on Tindal’s English translation: Histoire de l’empire

othoman, où se voyent les causes de son aggrandissement et de sa décadence. Avec

des notes très-instructives. Par S. A. S. Demetrius Cantimir, prince de Moldavie.

Trans. M. de Joncquières (Paris, 1743). Geschichte des osmanischen Reiches nach

seinem Anwachsen und Abnehmen, beschrieben von Demetrie Kantemir... Aus dem

Englischen übersetzt (Hamburg, 1745). Istoria Imperiûlui ottomanu crescerea si

scaderea lui cu note fórte instructive de Demetriu Cantemiru principe de Moldavia.

Trans. Dr. Ios. Hodosiu (Bucharest, 1876-78). Dimitrie Cantemir: Historian of South

East European and Oriental Civilizations. Extracts from The history of the Ottoman

Empire. Ed. Alexandru Duţu and Paul Cernovodeanu (Bucharest, 1973). Translation

based on the Romanian edition: Osmanlı İmparatorluğu’nun Yükseliş ve Çöküş Tarihi.

Trans. Özdemir Çobanoğlu (3 vols., Ankara, 1979; 2. edition: 2 vols., Istanbul,

1998).

② Descriptio Moldaviae

Manuscript: In 1875 it was located in St. Petersburg at the Asia Museum (Aziiatskii

muzei) of the Russian Academy of Sciences.

Edition: Descrierea Moldovei: Traducere după originalul latin de Gh. Guţu.

Introducere de Maria Holban. Comentariu istoric de N. Stoicescu. Studiu cartografic

7

de Vintilă Mihăilescu. Indice de Ioana Constantinescu. Cu o notă asupra editiţei de

D. M. Pippidi (Bucharest, 1973) [critical edition; Romanian translation].

Translations: (1) “Beschreibung der Moldau.” A. F. Büching’s Magazine für die

neue Histoire und Geographie, vol. 3 (1769); vol. 4, (1770). (2) Historisch-Geographische

und Politische Beschreibung der Moldau (Frankfurt-Leipzig, 1771). (3)

Istoričeskoe, gheographičeskoe i političeskoe opisaniye Moldavii v jizny sočinitel’ja,

s nemetzkovo perevel Vasilii Levğin (Moscow, 1789). (4) Scrisoarea Moldovei (traducere

de banul Vasile Vârnav) (Mănăstirea Neamţ, 1825) (this translation was republished

in 1851, 1868, 1872, 1872, 1909, 1923, 1938, 1942, 1956, 1961, 1965 and

1967). (5) Descrierea Moldovei: Traducere după originalul latin de Gh. Guţu. Introducere

de Maria Holban. Comentariu istoric de N. Stoicescu. Studiu cartografic de

Vintilă Mihăilescu. Indice de Ioana Constantinescu. Cu o notă asupra editiţei de D.

M. Pippidi (Bucharest, 1973) [critical edition; Romanian translation].

General Bibliography

Rāşid. Ta’rīḫ. Vol. 3 (Istanbul, 1073/1865), 343. Joseph von Hammer. “Sur l’histoire

du prince Cantemir.” Journal Asiatique, IV (1824), 32-45. G. Pascu. Viaţa şi

operele lui Dimitrie Cantemir (Bucharest, 1924). Şt. Ciobanu. Dimitrie Cantemir în

Rusia (Bucharest, 1925). Marcel Romanescu. “Cantemir, Montesquieu, Marsigli.”

Volume in Honor of C. Giurescu (Bucharest, 1944), 413-434. Franz Babinger. “Die

türkischen Quellen Dimitrie Kantemir’s.” Zeki Velidi Togan’a Armağan (Istanbul,

1951), 51-60 (Romanian edition: Bucharest, 1944). Akdes Nimet Kurat. Prut Seferi

ve Barışı. 2 vols. (Ankara, 1951-1953), passim. M. Guboglu. “Dimitrie Cantemir şi

istoria Imperiului Ottoman.” Studii şi articole de istorie, vol. 2 (1957), 179-208. P. P.

Panaitescu. Dimitrie Cantemir. Viaţa ği opera (Bucharest, 1958). M. Guboglu. “Dimitrie

Cantemir orientaliste.” Studia et Acta Orientalia, vol. 3 (Bucharest, 1961),

129-160. Halil Bedi Yönetken. “Dimitrie Cantemir dans l’histoire de la musique

turque.” Actes du colloque international des civilisations balkaniques (Sinaia, 1962)

([Bucharest], 1962), 145-149. Dan Bădărău. Filosofia lui Dimitrie Cantemir (Bucharest,

1964). E. Pop. “Dimitrie Cantemir ği Academia din Berlin.” Studii; Revista de

Istorie, 22 (Bucharest, 1969), 825-847. Silahdar Fındıklılı Mehmed Aġa. Nusretname.

Ed. İsmet Parmaksızoğlu. vol. 2/2 (Istanbul, 1969), 267. C. Măciucă. Dimitrie

Cantemir (Bucharest, 1972). P. Vaida. Dimitrie Cantemir ši umanismul (Bucharest,

1972). I. Matei. “Le maitre de la langue turque de Dimitrie Cantemir: Es’ad Efendi.”

Revue des études sud-est européennes, 10/2 (1972), 281-289. V. Candea. “La diffusion

de l’oeuvre de Dimitrie Cantemir en Europe du sud-est et au proche-orient.”

Revue des études sud-est européennes, 10/2 (1972), 345-361. M. M. Alexandrescu-

Dersca. “Dimitrie Cantemir, istoric al Imperiului Ottoman.” Studii; Revista de Istorie,

26/5 (1973), 971-989. Türkkaya Ataöv. “Doğumunun 300. Yıldönümünde Dimitrie

Cantemir (1673-1723).” Ankara Üniversitesi Siyasal Bilgiler Fakültesi Dergisi, 28/1-

2 (1973), 205-208. N. Ciachir. “Cu privire la activitatea politica desfaşurata de

Dimitrie Cantemir in Rusia, 1711-1723.” Revista Arhivelor, 35/3 (1973), 453-463. T.

8

Gemil. “Ştiri noi din arhivele turceşti privitoare la Dimitrie Cantemir.” Anuarul Institutului

de Istorie ši Arheologie A. D. Xenopol (Iaşi, 1973). E. Lozovan. “D. Cantemir

et l’expansion russe au Caucase (1722-1724).” Revue des études roumaines, 13-14

(1974), 69-78. 300 de ani de la naşterea lui Dimitrie Cantemir (Bucharest, 1974).

Mihai Maxim. “Haraciul moldovenesc in opera lui D. Cantemir.” Analele Universitatii

Bucureğti. Filosofie. Istorie. Drept, 22 (Bucharest, 1974), 69-78. Dimitrie Cantemir

(1673-1723) (Ankara, 1975) (UNESCO Türkiye Millî Komisyonu). G. Cioranesco.

“La contribution de Démètre Cantemir aux études orientales.” Turcica, VII

(1975), 204-232. Mihai Maxim. “Cronici turceşti...” (review article), Revista de

Istorie, 29/10 (1976), 1615. G. Cioranesco. “Contributions à l’iconographie cantémirienne.”

Südost Forschungen, 36 (1977), 222-229. G. Cioranesco. “Une gravure rare

représentant D. Cantemir à cheval.” Südost Forschungen, 38 (1979), 223-225. A.

Pippidi. Ideea de “crestere si decadere” a Imperiului Ottoman in istoriografia occidentala

din secolele al XVI-lea - al XVIII-lea. Unpublished PhD Dissertation (Universitatea

“Babeš-Bolyai,” Cluj-Napoca, 1981). I. Neculce. Letopiseţul Ţării Moldovei.

Ed. G. Ğtrempel (Bucharest, 1982). A. I. Babiy. Dimitriy Kantemir (Moscow,

1984). Ğt. S. Gorovei. “Miscellanea genealogica. 1. Note cantemiriene.” Anuarul Institutului

de Istorie ši Arheologie A. D. Xenopol, 21 (Iaši, 1984), 489-496. V. Candea.

“Life Story of a Manuscript: Dimitrie Cantemir’s History of the Ottoman Empire.”

Revue des études sud-est européennes, 23/4 (1985), 297-312. E. Taralunga. Dimitrie

Cantemir (Bucharest, 1989). O. Wright. Demetrius Cantemir: The Collection of Notations

(London, 1992). Defterdar Sarı Mehmed Paşa. Zübde-i Vekâyiât. Ed. Abdülkadir

Özcan (Ankara, 1995), 41, 444, 575. Dan Râpă. Cantemiriana. Breviar bibiologic

(Galati, 1998). E. Popescu-Judetz. Prince Dimitrie Cantemir: Theorist and

Composer (Istanbul, 1999). Mihai Maxim. Romano-Ottomanica. Essays and Documents

from the Turkish Archives (Istanbul, 2001), 173-201. Mihai Maxim. “Kantemiroğlu

(Dimitrie Cantemir).” Türkiye Diyanet Vakfı İslam Ansiklopedisi, vol. 24

(Istanbul, 2001), 320-322. C. Bîrsan. Dimitrie Cantemir and the Islamic World (with

a preface by Prof. Mihai Maxim) (Istanbul, 2004). Mihai Maxim. “Brancoveanu şi

Cantemireštii. Documente noi din arhivele turcešti.” Arta istoriei, istoria artei. Academicianul

Razvan Theodorescu la 65 de ani (Bucharest, 2004), 125-138. Namık Sinan

Turan. “Bir Doğubilimci ve Müzik Teorisyeni Olarak Prens Dimitrie Cantemir.”

Müzik ve Toplum, 14 (January-February 2005), 12-15. Prinţesa Cantemir. Portret de

epoca şi corespondenta inedita. Editie ingrijita de Leonte Ivanov, cuvant inainte de

Ştefan Lemny, traduceri şi studii critice de Marina Vraciu şi Leonte Ivanov (Iaši,

2005).

1 I. Neculce, Letopiseţul Ţării Moldovei, ed. G. Ştrempel (Bucharest, 1982), 509; Romen Kaynak ve

Eserlerinde Türk Tarihi. I. Kronikler, ed. Mehmet Ali Ekrem (Ankara, 1993), 98.

2 Akdes Nimet Kurat, Prut Seferi ve Barışı, vol. 1 (Ankara, 1951), 331.

3 I. Neculce, Letopiseţul Ţării Moldovei, ed. G. Ştrempel (Bucharest, 1982), vol. 1, 111.

4 Joseph von Hammer, “Sur l’histoire du prince Cantemir,” Journal Asiatique, IV (1824), 32-45.

9

5 Demetrii Principis Cantemirii incrementorum et decrementorum Aulae Othman(n)icae sive

Aliothman(n)icae Historiae a prima gentis origine ad nostra usque tempora deductae libri tres.

Praefatus est Virgil Cândea, critice edidit Dan Sluşanschi (Timişoara, 2001).

6 Virgil Candea, Introduction to: Creşterile şi descreşterile Imperiului Otoman. Facsimile edition of

the manuscript Lat-124 [i.e., 224] at Houghton Library, Harvard University, Cambridge, Mass., with

an introduction by Virgil Cândea (Bucharest, 1999), p. CI.

7 Cf. Mihai Maxim, Romano-Ottomanica. Essays and Documents from the Turkish Archives (Istanbul,

2001), 172-197; C. Bîrsan, Dimitrie Cantemir and the Islamic World (Istanbul, 2004), 11-12.

8 V. Candea, Introduction, p. C, note 112.

9 Dimitrie Cantemir: Historian of South East European and Oriental Civilizations. Extracts from The

history of the Ottoman Empire, ed. Alexandru Duţu and Paul Cernovodeanu (Bucharest, 1973), 323.

10 Virgil Candea, Introduction to: Sistemul sau Intocmirea religiei muhammedane (Bucharest, 1977;

Bucharest, 1987).

11 Romanian translations: Sistemul sau Intocmirea religiei muhammedane, ed. Virgil Candea (Bucharest,

1977; Bucharest, 1987).

12 E. Popescu-Judetz, Prince Dimitrie Cantemir: Theorist and Composer (Istanbul, 1999); Namık Sinan

Turan, “Bir Doğubilimci ve Müzik Teorisyeni Olarak Prens Dimitrie Cantemir,” Müzik ve Toplum,

14 (January-February 2005), 12-15.

Mihai MAXIM

March 2006

[Translated into English by Historians of the Ottoman Empire.

English version posted September 2008]